Sunt voci pe care nu le poti percepe,
Din ce le-ai studiat atunci
Si reverii in care nu mai poti purcede,
De ce-ai vrut calea dorului s-apuci ?
Deja se zbate intr-un gand
Pe care-l port mereu si tac
Un gand negru si fumegand,
O existenta intr-un univers opac.
Dar gandul ce-l eman acum,
Spre alte minti, spre risipire,
Se schimba si se face scrum
Ca nu-i totuna cu a lor gandire.
Zadarnic stau si ma framant
In incercari marunte
Stiind ca ma asteapta un mormant
Si zilele-mi carunte.
Lipsit de margini si de vis
Esti, universule fara sfarsit.
Dar viata vesnica ce mi-ai promis
S-a preschimbat in dor, subit. |