Iti vine sa plangi
Iti vine sa urli,
De durerea pe care o porti
In minte-ti apar, umbrele ganduri
De frica si teama pe care o simti.
Aceeas intrebare mereu "DE CE?"
Dar fara nici un raspuns
De viata ti-e teama?
De gijile ei!
Nici moartea nu-ti e o scapare.
De nu vrei sa arzi vesnic in flacarile ei,
Singura sansa ramane
Ruga si speranta, doar daca vrei.
Cu lacrimi cristaline
Si griji o multime,
Oftezi incrispat,esti dezorientat
Gandesti incontinu la ziua de apoi.
|