De ce-ai venit iar primavara,
Cu falsa bucurie a zambetului tau verde
Pe fetele celor dezghetati de o noua raza de soare,
Ca sa topesti putitatea glaciala a tristetii
Adanc patrunsa in suflet, prin monotonia
de langa soba, a iernii?
Nu ma pot bucura eu,
Cand in mine inmugureste bucuria adusa de tine,
Stiind ca nu bucuria mea va topi cristalele de gheata
Ale tristetii argintii a iernii sufletului,
Ci galbenul noii tale straluciri,
Rapindu-mi aceasta sarisfactie,
Spre hranirea ta din seva-mi de viata, inghetata.
Imi displace gandul ca tu vei topi troienele de greutati
Si ca voi merge usor pe drumul vietii.
Tu vei pleca, va troieni din nou,
Si nu vreau sa ma afund in zapada asteptarii
Unei noi primaveri -
Vreau sa am libertatea sa comunic cu Soarele meu,
Vreau ca El sa imi deszapezeasca sufletul
In mijlocul viscolit al iernii.
|