Opera imperfecta a unui desavarsit Artist,
astept s-ating perfectiunea
lovindu-mi colturile neslefuite ale sufletului
de suprafata abraziva a vietii.
Descopar bucati din mine
ce necesita atentia minutioasa a Artistului
si simt o vie durere alba
cand dalta Lui sculpteaza in mine
dand nastere unei noi trasaturi
cu directia spre perfectiune.
Peste durerea acestui proces
Artistul toarna balsamul perspectivei eterne,
a unei line alunecari domoale in vesnicii -
cand colturile de marmura ale vietii
se vor transforma in catifeaua albului margaritar
a unei noi vieti, alaturi de El,
Cel care acum sculpteaza.
Astept momentul in care Artistul
ma va chema in fata Sa, pe mine -
actuala bucata de piatra, bolovanul -
si toti criticii de arta vor ramane impresionati
de perfectiunea Artistului oglindita in opera Sa,
iar eu ma voi bucura de laudele
pe care le va primi El,
Cel care acum sculpteaza.
|