In vant si-n ploaie ma topesc
Si de-un albastru limpede cad picuri reci,
Ce ma-ncalzesc,
Din inalt. Se avanta prospetimea de gheata
In vantul ce imi incalzeste fata cu rasuflarea lui
Rece de cristal.
Si sunt liber sa zbor in galbenul toamnei,
Pana in inaltul albastrului cu unduiri
De rasuflare alba,
Unde nici o voce palida nu va indrazni
Sa ma tulbure in linistea vantului infuriat
Cu intrebari desarte
Despre culorile inimii mele si
Despre noile sculpturi ale gandurilor calatoare,
Impietrindu-mi voile
Si provocandu-mi o adanca prabusire
In prapastia colturoasa a neintelegerii,
In mine insumi.
|