Desi nu beau Bacovia prea des
Si nici Baudelaire nu prea fumez,
Ma regasesc intr-un vers trist
Si mi se pare ca sunt simbolist
Dar nu simbolizez nimic.
Imi caut un simbol in negura de ceata,
Ceva reprezentant in viata.
Vag imi apare imaginea galbena-a orasului uitat -
Icoana din prezentul-ndepartat.
Si cum in jurul meu dispare negura alba
Imi dau seama ca eu sunt o ancora a mea
In prezent -
Si trag de lantul gandului ce se-alungeste,
Pentru a nu privi opac viitorul
Si pentru a scapa de un distorsionat trecut.
Intr-un sistem de axe tridimensional
Sunt punctul ce tinde sa atinga
Originea,
Indepartandu-si gandul sau de infinit -
Coordonata mea pe X.
|