Cu glas ciudat, parfum de toamna
Plang sec crucile-n cimitir.
Ca o umbra stearsa, apare a mortii doamna
Si lasa peste ele, sangeriu, un fir
E viata ce tresare din mormintele uitate
De timp, de oameni, de non-sens existential,
Cadavre cu vesmintele patate
Soptesc secrete nascute in calvar.
In bezna cea de toate zilele,
Patrunsa, scursa in eternitate,
Fixata, nemiscand pupilele
Sta deznadejdea constiintei necurate.
Sub oase prafuite, arse,
Sub un covor de molii argintii
Se-ascund perechi de lacrimi stoarse
Curgand mereu din ochi ce nu sunt vii
Dansand cu frica, nuante negre se ridica
Formeaza nori furiosi, se-ncolacesc amarnic
Si stropi neclari formeaza o balta mica
Vazduhul isi revarsa maruntaiele constant si mult prea harnic.
Vad scantei-ntunecate
Prinse-ntr-un suflet mic.
Clipesc,suspin si cuget
In jur e doar nimic. |