| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Amintirea poetului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ioan Alexandru
|
|||
|
|
|||
| Despre poeti numai moartea poate vorbi, singura moartea stie despre ei cate ceva. Cum se inaduse lumanarile la miezul noptii, cand golurile dintre tata si fiu se lovesc cap in cap, cum sperma cerbilor invinsi in lunile iubirii cariaza pietrele in munti si din coarnele lor fierte stoarcem o zeama rece cu care ne sulemenim armele. Oricat vom lauda patria pustiurilor, nisipurile vor macina timpul in continuare, in fata hartilor abstracte ale neantului am stat nauc fara cuvant-Pieptul meu ghemuit in iarna langa un fac iluzoriu. -memoriei sangelui lui Nicolae Labis imprastiat pe strazile orasului. Primul poet roman sfasiat de rotile sec. XX - acest criminal de rang cu victime celebre te-a sorbit si pe tine la o cotitura a patimilor pe cand voiai s-a stergi in paradis-nimic nu se iarta, pierderi fara margini din om in om. Te cunosc foarte bine-baiat teribil, tu care la varsta ce-o am eu acum erai inger demult si global capului tau inghetat rotunjea pamantul. Steaua ta mortuara pe sfori de smoala orbecaia in lampile acestui neam tras pe roata in fiecare anotimp de nenumarate ori. Aveai buzele groase-inca mai sugeau tatele unei lupoaice din Moldova cuibarita sub podurile Dimbovitei. Ai aruncat pe mesele localurilor falos cativa sobolani ciumati scosi de guler, grosi, din pupitrele dogmei. Ai cantat apoi straniu pentru urechile viteazului Ulise legat de catarg. Te-ai imbatat paste masura fir-ar a naibii de treaba cand ai vazut pamantul-pahare sparte si arcusuri inecate pluteau la pupa corabiei si tu credeai ca e Ithaca, un val manios cu alge putrede te-a inghiontit in spate- corurile memoriei in aripa albatrosilor abia se desteptau. Zagazurile s-au rupt, malurile se-ndepartara, corabia supta de curenti, dezumflata. Osia boltii insurubata-n eter strajuia din principiu. Moartea pentru cei vii nu rezolva nimic, asaza totul iarasi sub cumpana ca la-nceputuri si se parea ca in sfarsit o pestera de voci e suprimata. Aceleasi viscole paroase troienesc portile Orientului, aceiasi nori tarati din munti pe jos de umbra vulturilor deasupra mormantului in care harfa lui Orfeu imbatraneste; doar corzile ploii si caprele vaduve isi freaca tatele mohorate de venele ei tepene si vaierul cucuvaielor infundate in crapaturile noptii prin care gheara destinului isi picura otrava in cestile luminii. Aceiasi sori cazatori isi depun rotundul stingerii in lacrimile noastre, dar setea cresterii ce-alunga inspaimantata inelele din mana-n mana sub zodia lui Marte si corul de noroc ce-si sapa temelia la subtioara firavului trup- o pata de cenusa pe covor -sarutul frigului dupa iubirea noastra. O, vremi grozave ce impanziti cu flacari ogorul framantat de maracini; ceafa racului se umfla-n jug de-atatea drumuri trase dupa sine, copita limbii mele isi coace sur samanta in urma ce o lasa in spartele oglinzi. Doamne! cat fum ascunde-n sine freamatul inca verde ce-l lauda furtuna balbaind. De-as avea spirt in cap si ochii mei ar fi vagauni in care viperele naparlesc' mi-as da foc blestemand cu o mana si cu cealalta as stavili amarul sa nu-mi curga-n blid. Prapastia cine s-o sape daca nu poetul? Cine sa cada-n ea daca nu el? Cu ce drept trezeste graiul meu armele tale cufundate! Poetul - coroana de spini pe fruntea generatiei. |
|||
Pune poezia Amintirea poetului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |