de IOAN ALEXANDRU
Stefan cu mana ridicata
Atinge poala tronului albastra
Pe care sade-n brate cu Isus
Maicuta Domnului si-a noastra.
Nebiruitul domn fara cuvant
Cat un bob de grau la-nfatisare
Ca o stea pe lana-un soare sfant
Neamul meu il tine cel mai mare.
N-a fost mandru cat biruitor
Stia c-o mana de tarana
De-o lucreaza bratul rugator
Fara moarte-i data sa ramana.
Clopotele lui din veac
Le turnam in vechile tipare
Oricat as fi in lume de sarac
Ce limba-n cosmos de rasunatoare.
Si stresinele peste Voronet
Ca niste closti ce puii si-i aduna
Ce e mai sfant si vom avea de pret
Sub aripile lor o sa ramana.