Plecam in turneu cu actorii.
Noi, figurantii, stam pe bancile din spate
dupa rang, mustata si figura.
in primul act intram cu totii,
soldati de parada
intr-un castel din vremea sumbra
a burgheziei in cea mai clara ascensiune.
in zale ne-ncrucisam lancile de lemn vopsite cu argint de apa, cu pasul masurat si in ciorapi teribili, asa cum cerea stilul vremii.
Si voi-regizorul v-a spart-
(unul de 3 ori insurat dar fac descurcaret)
si voi, desi o vorba nu clintiti pe scena sa va traiti
in gesturi si mimica rolul; numai asa vom izbuti sa il transpunem spectatorul intr-un tot clar, desavarsit.
in actul doi suntem calugari.
Peruci chiluge trase pan-la ceafa
si cu rozare si cu pudra dati;
stam tristi si framantati, cum ni se cere,
in taina si in stilul vremii, ia patul baldachin
al stinsului erou.
in actul trei suntem poporul,
profund si mult, cu facle-n maini
-atenti sa nu ia foc decorul.
Ne agitam fara cuvant, in stilul vremii,
pentru eroul damn, altul, proclamat curand.
in actul patru ne spalam pe fata toti popii si soldatii, poporul care-am fost. Pe bancile din spate dupa rang si varsta. Ne-ntoarcem pe la miezul noptii, cantand incet, de unde am plecat.
|