Drumul indarat nu se poate uita
Calea Focului spre cenusile mume
Drumul inapoi in risipa drumul
in voia valului Trebuie doar sa te fi
Pierdut si valul te ia fara de stire
Esti dus esti purtat Veghea se lumineaza
Rana stiutului se intuneca Nu
Se-mpotriveste nimic, totul curge-ntr-acolo
Curge muntele si abisul steaua curge catre
Stingerea sa curge amurgul si viforul
Curg ploile spre semintele lor: norul
Curge spre nefiinta vine marea spre tarm
Si se casca uratul fosnetul ploii la trecerea
'N fruct si aceasta in leaganele luminii
Curge noaptea-n capcanele zilei ziua se scurge
'N nisip si roua fantanii in rotile secetei
Curge fluturele-n mister si Etherul spre
Nestirea izbanzii
Trebuie doar sa te lasi in voia acestor Valuri maci de foc ce chinuie tinuturile Sa-ntorci capu-i de-ajuns si apare prietenul Cu sarutul din urma
Drum indarat nu e greu drumul spre Vechea vatra la truda piramidelor.
"Eram robi dar aveam oalele pline cu carne Si puteam oh cat de fara grija dormi si muri." Pustia-i grea pustia-i truda Pustia este Fara drum si pamant Nu-i ceas in ea Si focul dinauntru prea e aproape
Ca sa se poata ocoli. Izvorul pururi pur
Nedesfacut asteapta jalea mea sa-l jeluie mereu
Pustia-i grea pustia-i truda Pustia este Mila
Pustia este Ioan - Pustia-i mila in Pustie
Pustia plange in pustii Pustia-i maica ce vegheaza
Ca fiul ei sa iasa din Pustii
Pustia nu-i decat Iesire Pustia nu-i decat un
Imn deschidere este Pustia fara de margini
Rasarit, A fi.
In pustie nu-i somn si vis nu poate fi
in pustie ce-i da este da, ce-i nu este nu
in pustie nu-i nicicum Nu-i decat marea asta bucurie
Un univers de clopote a navalit
Si plang acolo toate pe vecie
Si nici macar nu plang si nici macar nu tac
Ci numai curg fara-ncetare si eu din miezul
Lor rasar lumina lina lumanare.
Trag clopotele-n rasarit trag clopotele
in Pustie aici este un singur schit
Si-o singura imparatie Trag clopotele vesnic trag
Clopotul vesnic in Pustie E numai plans innadusit
in preacurata liturghie Pustia nu-i
Decat un schit in noaptea asta
Vesniceasca si clopotele pururi trag
Caci nu-i cine sa le opreasca.
Eu sunt schitul si pustia Eu sunt
Si clopotul pustiu Si cine imi aude graiul
Ramane greu ramane viu
Trag clopotele arde plang Curg clopotele
in Pustie Pustia e un clopot orb ce-si cauta
Vederea in Pustie.
O, noapte vesnica O, Rasarit, O focuri pururi
Fara nume Trag Clopotele negre si e vant
Si cineva se naste-n lume.
Si iarasi Clopotele vin cu focurile despletite
Si se lipesc de capul meu
In graiuri nemaideslusite.
Pustia este maica celui care umbla
Ca pe uscat pe mare Singura noapte ce rodea
Pustia singura era Pustie pururea fecioara
Naste si se-nchide iara Pustia
Limpede rodeste numai cand focul o umbreste
A fost o zi a fost un ceas Cand grea
Pustia a ramas. Focul pustielor ascuns
Celalalt foc l-a fost patruns Izvorul tainic
Din pustie a fost ravnit de vesnicie
in miez de noapte cand iesea Din sine
Si se pustia in dansu-acela nemiscat
S-a dezvelit si s-a lasat Izvorul-aici
S-a fost deschis si Trasnetul in el
S-a-nscris, O, sfanta nunta in Pustie
Lumini veneau in luminic
Lumina lina luminand Pustia zamislea
Cuvant Caci universul nu era decat
Un mort ce nu murea Acolo-n Rasarit primara
Pusiia vietuie fecioara. A plans o vreme
Si-a plecat Si urmele s-au spulberat
Pustia iarasi pustieste ingerul limpede vesteste
C-o creanga rupta dintr-un crin miezul pustiei
E virgin
Oh.
Oh, drumu-ndarat drumul spre casa
De pe meleaguri straine
Cand brusc se hotaraste totul
Fara stirea ta si trebuie sa te intorci
Trebuie sa vii sa fii sa parasesti
Ceea ce nu s-a dat decat celui ce-i prisoseste
Oh, drumu-ndarat - nasterea rasaritul in lume
Parintele de veghe in unghere lampa trasa
La porti vantul de iarna isi clatina
Crucea strain E tarziu toti dorm vesnic departe
Pastori si steaua pornira si craii Cati vor ajunge
Cati sa dea de veste? Si cui se va vesti intai
Lumile zac impotmolite Acolo toate
Nestiute pier sterile maici cu fiii prea nevrednici
Devenira fulgere aurii prin gloria-nestire stinsa
'Nainte de-a se prevesti
Oh, drumu-ndarat drumul spre casa
De pe meleaguri straine.
Rotile se desfasoara de la sine,
Rotile curg indarat; tot ce-ai strans
Tot ce-ai apucat sa indesi in desaga
Trebuie dat, risipit la intoarcere
Apar pe la vechi cunoscute rascruci
Aceiasi cersetori si-ti iau si te iau:
Aceasta-i partea mea acesta-i graiul meu -
Pentru mine-i bucata asta de imn pentru
Mine e viscolul, pentru mine anume ai strans
Roua perlei acestei Oh, cat de mult imi
Doream sa-mi atarn urna asta exotica
in ungher la oglinda. Acesta-i capul meu
Aceasta-i calea mea. Al meu fumul, a mea
Flacara, da, tipatul, rana, orbul si Paradisul
Linia-ochi si tacerea furtuna, veacul de
Fier si cenusa de purpura
Da asa vin, cersetorii, se ivesc la intoarcere
pe la vechi rascruci, la vestitele targuri si poduri
Si te despoaie.
Si tu treci mai departe pustiu, devastat caci doar
Hotarata-i intoarcerea.
Curge valu-ndarat curge veacul si marea, Curge jocul batran, curge noaptea-pustie Curge pamantu-napoi spre stravechea robie, inapoi sub bici isi pune asinul. inapoi la Ieslea plina de somn si caldura indarat faceti loc vreau acasa la san La maicuta la tata laptele foc de pe munte Prea-i vartos pentru buzele mele!
Acasa-asadar in barlog, la stravechiul jug, in stravechile straie de rob pe campia putreda de oseminte. Drumu-ndarat e usor drumul spre moarte. Nu-i opreliste nu-i nimic vama e-n graba Trecerea cum stim gratuita. Drumul spre-ai tai cum s-a spus
Intre ai tai (stai la taifas si moara macina Baba se scarpina si-n doi timpi azima-i gata Si'laptele fiert. Oh, si te duci in povesti Si povestea te duce si-n zori esti ajuns Cu tarate la porci)
Trebuie doar sa te lasi usurel in voia valului
Si poemul se-ntoarce la paianjenii si broastele sale.
Aici sunt numai muntii si numai aspre
Piscuri, numai Ether, furtuni si fulgere
Si adapost nimic, nu-i grai de om, nu-i nimenea
Pustiu, strigi - oriincotro - e numai maica noapte
Si cerul impanzit si nesfarsit.
Si se vad vai, foarte departe peste prapastii
Focuri vii, focuri incinse si in jurul lor Umbrele zeilor. Da. Ei sunt acolo-n muntii Lumii. Cei mai abrupti si nestiuti!
Urcusu-i greu si nentrerupt nu-i timp de-a Sta, de-a te opri - opritu-i prabusire Neintrerupt trebuie vai, sa urci. Nu-s decat Munti, piatra pustie, piatra amarnica si rea iti sfarma coatele si pieptul, trupul e Numai rani si nu se-aud departe decat lupii Si urletele leilor nebuni iesiti din marile Pustiuri si-adusi in munti ca leac al lor. Nu-i decat frigul oh si dorul, Focul Nestins al Dorului de-a fi, de-a pipai Cu sangele, de-a strange cu carnea Osul nimicului in pumni.
Acolo sus, in Golul cel din urma Acolo sa ajung, sa stiu: Tu esti acolo Stiu, te vad Tu esti cel care este Tu Esti cel ce ramane si cel ce nu va fi Cand rasturnata roata lumii eu voi fi Centrul osiei si Tu pe margini centrul Fara margini
O sete oarba staruie in mine de-a pune pasu Acolo sus, de-a dibui in miez de noapte Miezul acela fraged si plapand din care
Izvoraste soarta. Acolo-n focul marilor
De-a da peste cenusa aceea liniste, din care
Sar puii sterpelor furtuni
Acolo unde nu mai curge decat necursul
Acolo unde sta imperiul nimicului cel mare
Predestinat si nenascut
Acolo mana-ma nebunul dezlantuit
in mine de nebun! Demonul poarta
Foc ce poarta trupul acesta subred
Dupa voia lui Oriincotro ma-nvart
Acelasi singur eu ma tine-n gheara
Lui primara.
Oh, de-as putea ramane, sta
Oh, de-as putea incremeni o clipa
Macar o noapte ah, un ceas s-aud ceva
Sa vad sa pot pricepe macar cu
Urna ce voi fi! De unde oh, si incotro
Batrane! Nu-s decat fuga agonie
Nu-s decat crestere nu pot decat
Sa tind, nadajdui, Misterium tremendum.
Doamne, macar murind sa pot sfarsi
Sa inceteze fuga asta! focul acesta
Sa-si gaseasca rod!
Stai locului, opreste-te!
Oh, arde intruna, arde in vapaie
Clocot, potop, curanda nebunie
Opreste-ma!
Vreau sa ma-ntorc.
Voi dormi lung si drumul va fi liber Voi sta intins pe spate nemiscat Voi fi atat de liber si-atat de singur Si fi-voi numai lira-drum Strabate-voi luminile stiute Nu ma voi duce, voi fi dus Nu voi urca ci cobori-voi Precum ninsoarea pe pamant Un inger limpede ce ninge voi fi
Ca steaua luminand aproape cat
Mai de departe
Va fi desigur iarna grea
Voi cobori ma voi intoarce
Si voi fi iar la vatra mea.
Acolo unde toti urmasi din mosi stramosi
in jurul focului stau muti
Stafii acolo in nestire umbre naluci
La foc in vatra stransi
Tot neamul meu de Daci razboinici
Fiii lor blanzi si blonzi haiduci.
Preoti in temple mari de piatra, sapate
Adanci in pesteri in Carpati.
Acolo zeul mut Zamolxe
Si preotesele venind manate de
Erinii pe calea traca din Grecii
Unde sunt fratii, unde-i sora?
Unde sunt sfintele lor firi
Unde e maica ce ne-nvata plansul
Unde-i groparul cel batran
Nebunul cu a sa neturma
De capre negre unde-o fi?
Unde-i Ioan de lemn si Ionul Danii
Unde e Lelea-Anica si Preotul batran
Unde-i Diacul, unde-i unchiul Gheorghe
Putea-vei tu Fotina ca sa-mi spui?
Ce-i cu aceste cruci prin cimitire
Aceste reci inscriptii cine sunt?
Nu-i decat noapte nu-i decat tacere
Turmele jeluie de deal -
Din Apuseni rasare sfantul Soare
Se muta iarna cerul vai si El
Si miazanoapte incotro i-acuma?
Si cine-i Noul nostru Imn?
Ce-l povestim 'naintea noptii
Veni-vor multi ca sa ma vada
Prieteni stravechi ce i-am uitat
Se vor uita mirati in lacrimi si
Vor spune - sa-l lumineze Cel-de-Sus -
Veni-vor multi, cum spun, veni-vor
Neamuri, din tot Ardealul vor veni
Caci nu e sat sa nu fie de-ai nostri
Plecati in pribegii de mult.
Veni-vor multi si multi straini desigur
Caci suntem doar o cumpana
Suntem la cea mai limpede rascruce
Unde asteapta multi cersind
Multi fara vetre si nadejde
Multi dintre cei ai Lui din oastea mare-a Lui.
Si se vor trece ploi si anii
Si se vor trece mari furtuni
Si Mirelui ii va fi mila si-n mila
S-o milostivi si cand va fi in toiul nuntii
De cel intors va pomeni.
|