de IOAN ALEXANDRU
Lumina lina lini lumini
Rasar din codri mari de crini
Lumina lina cuib de ceara
Scorburi cu miere milenara
De dincolo de lumi venind
Si niciodata poposind
Un rasarit ce nu se mai termina
Lina lumina din lumina lina.
Cine te asteapta te iubeste
Iubindu-te nadajduieste
Ca intr-o zi lumina lina
Vei rasari la noi deplina
Cine primeste sa te creada
Toti oamenii vor veni sa te-l vada.
Lumina lina lini lumini
Rasar din codrii mari de crini
I-atata noapte si uitare
Si luminile au piarit din zare
Au mai ramas din veghea lor
Luminile luminilor.
Lumina lina lini lumini
Instrainand-i pe straini
Lumina lina, nunta leac
Tamaduind veac dupa veac
Cel intristat si saracit
Cel plans si cel nedreptatit
Si pelerinul insetat
In vatra ta au innoptat.
lumina lina leac divin
Incununandu-l pe strain
Deasupra stinsului pamant
Lumina lina, logos sfant.