de IOAN ALEXANDRU
Vine vremea cand trebuie sa optezi
Pentru neamul tau sau pentru risipire
Vulturii spre soare la namiezi
Pamantului sint singura umbrire.
Moise de faraon era-nfiat
Frumosul prunc si bland la-nfatisare
Dar intr-o noapte-un vis l-a luminat
Ca neamul sau e sclav intre popoare.
Din moile-asternuturi s-a desprins
Cum fluturii invie din omide
Dragostea de neamul sau l-a-nvins
Descult si gol iesea din piramide.
Abia apoi a fost invrednicit
Cu grai de gangav si de neputinta
Sa poata smulge neamul sau robit
Spre munti de foc prin mari de suferinta.
Smerenia-i descoperi apoi
Ca de la sine e fara putere
Si lepadat intre cei multi si goi
Dobindi vesmant de inviere.