Sa vina ploaie
paste pustiul cuibului in care oul
din mana universului cazu
sub aripile clocitoare,
paste intaia urma de manz in timpanul campiei,
acum cand degetele
indoielilor
se umfla nemilos deasupra noastra;
prin crapaturile lor abia de mai sorbim
lungi fulgere ce-aduna norii ca turmele de porci
sub plesnetele bicelor.
Prin ciururile vazduhului cleios
ce-si tine burta stransa pe oasele luminii
sa vina ploaia
cu cutitul smuls din pamant
sa imparta ziua cu noaptea deopotriva,
sa traga porti de rugina infricosatoare
intre casa mea si biata lume cealalta; sa vina ploaie,
sa stabileasca spatiul in adanc
intre radacina de mar si cea de cucuvae,
sa intarate rani pe ochii geamului meu
din care zilnic se naste un cimitir;
sa vina ploaia
sa destupe cu sula ugerul matcii
din desertul fagurilor,
sa-mprastie turma de lei cu armele pe colinele verzi ale
vanatoarei. Sa vina ploaia - patrie aeriana in care vulturii hiberneaza si piatra limpede se patrunde de moarte. Sa vina ploaia
Femeile-n barbati se-ntorc spre miaza-noapte si sangele din mine iarasi si iarasi miroase a pamant.
|