de IOAN ALEXANDRU
Doua milenii in fiecare zi
La calendelele-aducerii aminte
Neamul meu nu poate vitui
Fara sfinti si fara oseminte.
Daca nu erau din neamul meu
Ii luam din altele vecine
Unde se parea ce e mai greu
De purtat sfintenia mai bine.
Dupa ce Bizantul a cazut
Toate numele se stramutara
In pamantul nostru mai tacut
Sa rodeasca mila milenara.
Cat i-am plans pe cei decapitati
Manastiri si ziduri parasite
Le cunosc toti pruncii in Carpati
De la sanul maicii soptite.
Pietrele lui Sfantul Constantin
Mucenicii tai, Ierusalime,
Cat am fost pe lume de strain
Nu ma stiu instrainat de nime.
Doua mii de ani neantrerupt
In genunchi in nopti de priveghere
Tot ce altii au uitat demult
A viat la noi intru-nviere.