Sunt o multime aici, stafii goale, cui ii pasa?
Le pasa doar fiecare de fiecare,
Dar eu simt, stiu ca ma vezi,
Stii ca nu sunt cel ce il vezi,
Stii ca simt privirile, le ai, le crezi
Doar pe a mea nu o vezi
Si simt un negru din capruiul ochilor tai verzi,
Caci eu nu-s "ei" si n-am nevoie sa te vad, caci eu sunt "tu"
Te stiu si pe derost, oricum, deci care e rostul?
Sa crezi ca spun e o prostie,
Dar sa nu crezi e blasfemie,
Sunt un zeu, in viata unora, numele meu
E scris cu litere mari ca "Dumnezeu"
Ori scrijelit mi-e numele pe un perete vechi,
Restul sunt doar numere, ce ajunse la urechi
Nu spun nimic, la fel ca mine-n noptile tarzii
Cand Luna imi spunea :
"Ce mult as vrea sa fii
Aici, langa mine, sa ii privesti si tu"
Dar ii stiu deja pe derost, deci care e rostul?
Bucati de carne care merg din nimic spre nimic
Cum "totul" nu e pretuit, valoarea lor e "timp"
Timpul imi e prieten si ne jucam cu lumea
Chiar imi amintesc ca odata imi spunea :
"Ii vezi? Nu fi ca ei! Nu lua tu frica ei!
Caci noi stim mult, dar ei, au frici mari de zei"
Mi-am spus candva ca ma-ntelege,
Dar eram zeu, nu doar un rege,
Sunt cel ce n-are lege, nu il tratezi c-un simplu "trece"
Si inca-i vad tanjind, din transa,
Spre perfect, dar nu au sansa,
Si fericirea-i o substanta
Si d-aia-as vrea sa-ti cer mai mult,
Sa te invingi, sa te ajut,
Sa te convingi, ce am de spus,
Nu-i pentru sufletul ce ti-l imaginezi plapand,
E pentru sange si tesut
Senzatii, atat aveti si va-nteleg
Nu va condamn, eu va astept,
Ca vinul vechi, mai intelept,
Cu cat mai vechi, vinu-i mai sec |