Tu strecori printre degetele cele douazeci si sapte
de margele turcoaz dintr-un sirag circular, imaginand
o gaura neagra intr-o lume ideala,
intorci pe toate fetele silogismul cu pasarea necamilita
sau camila nepasarita
(Ave, palatinus Moldaviae! Ave!),
starneste volbura in Cetatea Epithimiei, inghetul,
Mi se scurg
printre degete matanii de piatra seaca si astept.
sa ninga.
Povarnisuri sinucigase se-nghesuie la geam;
e clipa cand se ingana ziua cu moartea si limba spre
inchipuirea cuvantului
nu se mai ajunge.
|