| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Vizionarea unui poem
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ioan Moldovan
|
|||
|
|
|||
| I in fond ce poti descoperi pe un perete cu gramul de inteligenta in care ca niste infuzorii plutesc pasnic atitea idei vechi si mult prea multe obiecte noi; a avut aceasta suprafata ziua cea dintii si daca da albul varului va fi fost atunci cit de inmiresmat si daca nu in ce unitati sa masori deriva galbena de-acum; dar are iarasi acest perete un acum si daca da nu e posibil etc. etc. Poti se te opresti putin, sa intorci capul; fiindca pasajul inconjurat de chenar negru infatiseaza o apa si ochiul cel neadormit va ramine bun de la natura, dar neinstruit cu privire la artificiile care fac viata mai putin iluzorie etc. etc. Astfel incepu sa-i fie dor mintii mele de lumea de afara Vinata si uscata de cit vorbise Poroasa si aspra ca piatra ponce a dragostei tirzii Nimic n-o mai mira decit firea incapatinata a altei limbi in care inaintea fiecarui cuvint statea gestul matern al luminii facind si desfacind un anotimp in real II Acest colibri, acest purice de balta, acest broscoi, acest bestiar in care te saluta fanfara iti vorbesc din inima rezistentele arzindu-se una cite una si totusi exista un fir secret care conduce la narile fiarei pentru ca vietuiesc naruindu-ma si pentru ca transmisa muzical cunoasterea altereaza vocea umana zeii nu vorbesc ragusit acest clopot rasunind faramitat intr-o biserica suburbana pare o gaselnita de ultima ora sigur oamenii sint o specie admirabila dar nu trebuie sa generalizam acest idilic citat din purgatoriu. III Priviri furise prin lucruri totul in notatii simple in jurul lumii simple si (moartea sa fi mers, Doamne, doar in documentare?) batrinul incereind sa treaca mereu dincolo ca si cum ar fi avut de subliniat un proverb -cel putin asta-i un fel de suspin, o dezlegare, o amaruie lumina cariata umbra ce nu mai.poate fi strinsa nici daca ai peretii centimetru cu centimetru un cimitir de podis plin cu simburi de visine cerul scazut insurubat in ograda printre gaini, prapuri, tuica, pomana mortului totul in notatii simple in jurul lumii simple si moartea atotprezenta seincind sub scara. IV Duminica in salcimii ideali un disc ondulind moartea domenico modunio la moda acum atunci e adolescenta si nava care pleaca pleaca in italiana in original tata imi face semn ca vrea sa bea- ii aduc o galeata cu apa proaspata o iau prin gradini vad ciori terenuri de fotbal mahalaua frumos brumata mortii nesimtiti in septembrie la Cluj si imediat: 'mnezeule, unde a ajuns poezia!!! in timp ce mama isi intinde mina prin marea placa de cerneala incereind sa-mi mingiie teasta dar ceva ca un triunghi al bcrmudelor o pulverizeaza in timp ce mai apuc sa vad cum tu te intorci si pornesti "inapoi la drum, cu pasi impiedicati de giulgiul ' strimt, sovaitoare, blinda si fara nerabdare" c-un mic fosnet de hirtie diparind in sertar in adinc in chaos. V O femeie portocalie sub astrul de lina artificiala (o, radacinile artei!) in labirintul natural cauta pasajele vechi ale ploii acolo dorm puii monstruosi ai tineretii Nemachiata pluteste pe riu Madame Bovary impotriva curentilor spre cringul de nisip adormit Nimeni nu pricepe ce striga pe celalalt mal farmacistul Vintul nu agreeaza inscriptii in general nimic dezagreabil si totusi o nelinistitoare absenta motivata a logicii Soarele un banut chinezesc tinut pe limba cit trecem impreuna prin "pata de infern" Ah, nemiscate, naive, aproape lincede in fericirea de a-si petrece ciupercile pina in pragul cosmic marile ma privesc pe mine cel care ca Ulisse cu un ha-ha imi iau avint si cad in helesteu un hulub pestrit lovit de cartile ratacite prin aer. VI Lumea-i culcusul unui iepure alb, ninge ca-n codru ca-n praful unui secol iluminat unu-ntelege altii se uita urit la jocul de margele de sticla soarele se turteste la orice eroare de limba dar spre seara eu nu sterg nimic spun propozitii enorme mai complicate decit filigranul pardoselii spre paradis. VII Ochiul tau, Doamne, opac lipit de o fereastra a maternitatii ochiul tau peste bibliotecile de cartier unde Tinara Garda pulseaza inimos peste oamenii milosi cu masura si peste copiii-hoti-de-biciclete Ochiul tau sta pina tirziu si ridica draperiile in dosul lor e o alta harta cu clei si cuie Vede pe nebun plimbindu-si craniul sub expunerile astrale Nici nu se bucura de ceea ce bolboroseste, da nu se bucura Alaturi o batrina (fata de care am avut cindva cele mai bune sentimente) pune iar raul inainte ne inveseleste si pierim. VIII Toti (alfa-beta-gamma-delta) alergau dupa el si nu putea fi prins; a venit spre mine, a facut un salt peste mina mea intinsa si a cazut in prapastie Oooo! imi reprosara toti; mi-am intors privirea si l-am vazut cum continua sa alerge sub pojghita de apa; i-am iesit inainte (piine si sare - piine si vin) Fac un salt, il prind. Ooo! se revolta toti; il string in palme disperat ca nu ramine nimic, imi intorc privirea; vad o creanga uscata, aur si mar avind forma unui lung cosmar IX Pe geamul afumat dinspre mori vazu fuga nebuna a unor nori; bolboroseala lor insa nu se-auzea. Pe fetele corectorilor lumina se desfoliase vinata. "Ah" zise unul, apoi continua sa numere semnele sfisiindu-se sub craniu. Trupurile se desparteau cu o lentoare ce-i reveni altui povestitor. Singuratate pe perne de aur sub fulgerele definitiv adormite pe marginea ripii: arde si ride. In poligonul de-alaturi plutonierii isi dascaleau cu tristete plutoanele; nevirstincii curatau lentile anticeata si cintau: "O, lasa-ti nervii sa se retraga-n tufisuri / Acolo dintr-un val de pamint se naste Afrodita. X Transparenta aceea neformulata a unei seri de vara se-ntimpla sa vietuiasca aceasta memorie pe care eu nu am facut decit sa o aduc pina aici am lasat-o jos si mi-am indreptat spinarea cautind din ochi cringul luminos Vad tipatul taind violent lanul de in Se ridica un sarpe vinat dintr-o vinata iarba spre pata de vid inconjurata de corbi (toamna e teama) Un copil se micsoreaza tot mai mult bijbiind cu miinile in umbra Casa naruindu-se imprastie un nor expulzeaza instrumente lucioase pe fondul sonor al mortii de afara. XI Umbra a patruns pina-n placenta singerie Ridurile isi incep sabatul de creta Tac privind nepasator copertile, ros ca un genunchi de camila cu gitul in manson fin de nisip Acum nu sunt decit aici unde nu se clatina, nu se feresc nu se inalta visinii sub pumn in fanta dupa care mor pe rind personajele sub filfiirea melancolica a unei esarfe sub chihlimbar, linga doi cai fabulosi, doi cai ultramarini Tac privind neuimit prin fereastra locul maturat de pletora albstra a mortii parte dupa parte - o blana de leopard harta a micilor pierderi acumulate un ochi deja satul de toate jocurile alb si imens deja alb si imens deschis pentru totdeauna. XII Acum si aici lumina este de culoarea apei umbrite dar eu as vrea sa nu ma grabesc -fara amanunte, fara trucuri, sobru, precis Miine soarele e infinitezimal mai rece ca o injuratura reprimata ieri si azi Citiva copii printre care si Emil se joaca de-a nu stiu ce salbaticiune ar fi cam pe la 1900 sub un salcim si ciinii din baratie latra si lesina, latra si lesina Gleznele lor absorb toate excrescentele discursului Vrabiile ciripesc si ele in dialect Deodata zise unul ghiciti ce e puterea Emil nu raspunse Don Quijote nu raspunse si atunci "du-te, domn'e, si te plimba" Pe-afara crizanteme si batrinete crize si aiurea-n tramvai Iar miinile mele patate cu cerneala aratau multimii capul meu de aur. |
|||
Pune poezia Vizionarea unui poem pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |