Ioan PINTEA
Ioan PINTEA (n. 26.10.1961, Runcu Salvei, BN)
Absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, sectia Teologie pastorala (1994). Este sef serviciu la Centrul Judetean pentru Cultura Bistrita-Nasaud si preot in parohia ortodoxa Chintelnic.
A debutat Limba si literatura romana - seria pentru elevi, 1972. Debutul editorial in Antologia Alpha '85, Editura Dacia, 1985.
Volume publicate: Frigul si frica (versuri), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992, Primejdia marturisirii. Convorbiri cu N. Steinhardt, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1993 (ajunsa la editia a III-a), Insotiri in Turnul Babel (eseuri si dialoguri), Editura Omniscop, Craiova, 1995, Mormantul gol (versuri), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, Gradina lui Ion (versuri), Editura Aletheia, Bistrita, 2000, Bucuria intrebarii. Parintele Staniloae in dialog cu Ioan Pintea, Editura Aletheia, Bistrita, 2002 (primul interviu publicat in presa din Romania inainte de 1989 cu marele teolog), Admiratii ortodoxe (eseuri teologice si literare), Editura Limes, Cluj- Napoca, 2003, este prezent in Antologia 2003 a revistei "Convorbiri literare" cu ciclul de poeme"Scara cu ingeri", Mic jurnal discontinuu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006, Primejdia marturisirii.Convorbirile de la Rohia,urmate de Jurnal,Editura Humanitas, 2006, Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt, Editura Paralela 45, 2007. Este autorul Canonului din Slujba de canonizare a Cuviosului Pahomie de la Gledin (2006) si a Slujbei de canonizare a Mucenicului Atanasie Todoran (2007). Impreuna cu Lucian Valea, Cornel Cotutiu, Andrei Moldovan, Ion Moise reediteaza in anul 1990, la Bistrita, revista Minerva, serie noua. Este fondator, impreuna cu I.P.S. Serafim, Nicolae Stroescu Stanisoara si Pr. Simion Felecan al revistei Mitropoliei Ortodoxe din Germania Deisis (Munchen). A fost redactor-sef al primului numar din revista Logos,editata de Institutul Teologic de Grad Universitar Cluj. Reediteaza, la Bistrita, in 2003, impreuna cu Olimpiu Nusfelean, Virgil Ratiu, Andrei Moldovan si Ion Moise, revista de cultura Miscarea literara, fondata de Liviu Rebreanu. Este redactor sef al acestei reviste. Detine o rubrica permanenta sub titlul Insemnarile unui preot de tara in revista Convorbiri literare (Iasi). Este initiatorul seriei noi a publicatiei Revista Ilustrata, editata de Centrul Judetean pentru Cultura Bistrita-Nasaud (2004).
A colaborat si colaboreaza la: Adevarul Literar si Artistic,Dacia Literara, Luceafarul, Minerva, Euphorion, Romania literara, Viata Romaneasca, Interval, Arca, Cadran, Amfiteatru, Convorbiri Literare, Vatra, Dacia literara, Tribuna, Steaua, Renasterea, Cuvantul, Poesis, Poezia, Echinox,Romania Libera, Telegraful Roman, Miscarea Literara, Deisis (Munchen/Germania) etc.
A ingrijit si prefatat editiile: N. Steinhardt - Daruind vei dobandi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, N. Steinhardt - Calatoria unui fiu risipitor, Ed. Adonai, Bucuresti, 1995, Pro Memoria - Preot Protopop Grigore Pletosu, Ed. Aletheia, Bistrita, 1999, In aeternum. Nicolae Balan - Arhiepiscop si Mitropolit, Ed. Aletheia, Bistrita, 2001, N. Steinhardt - Ispita lecturii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, N. Steinhardt - Pledoarie pentru o literatura nobila si sentimentala (volumul I si II) Ed. Cronica, Iasi, 2001, 2003, N. Steinhardt - Eu insumi si alti cativa (eseuri noi si vechi), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, O icoana maramuresana Nicolae Monahul, - Supliment al revistei Miscarea Literara, Bistrita, 2002, Cartea de la Runc, Ed. Aletheia, Bistrita, 2002, Radu Saplacan - Exercitii de balistica, Ed. Eikon, cluj-Napoca, 2003, N. Steinhardt - Eseu romantat asupra neizbanzii , Ed. Timpul, Iasi, 2003, Nicolae Balan - Texte alese, Editura Arcade, Bistrita, 2004, N.Steinhardt - Cuvinte de credinta, editie definitiva, Editura Humanitas, 2006.
Este inclus in volume colective de literatura si teologie si este detinatorul mai multor premii literare.
Este prezent in mai multe dictionare de literatura.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Din referinte critice:
"Aceasta as vrea sa pot enunta, impartasi: senzatia, fidela de-a lungul citirii poeziilor lui Ioan Pintea, a indisolubilei dedublari: cvasi-existentialista anxietate si perfect clara neagitatie contemplativa a izbavitului [.]. Tonul e dur, o singura data nu am gasit in cuprinsul textului amprenta nefasta a unei dulcegarii [.]. Poetul e stiutor si nu se caineaza, nu se autocompatimeste, e slobod, e sanatos".
N. STEINHARDT
"Ioan Pintea mi-a aparut numaidecat ca intrupare a stravechiului euthousiasmos, care-l tulbura pana la extaz pe Ioan Alexandru in urma cu aproape patru decenii.
De-am avea macar douazeci, daca nu o suta, de astfel de preoti (asa cum dorea Noica tinerii "mancatori de foc" prin care sa facem cultura de performanta), cu totul altfel ar arata dialogul intelectualilor laici cu Biserica ortodoxa"
Dan C. MIHAILESCU
"Ioan Pintea este, prin limbaj si atitudine in fata discursului poetic, un optzecist intarziat care cauta, intuitiv, sa se adapteze la retorica nouazecista, astfel intre biografic si general-uman el pune, pentru a-l nega, semnul identitatii; duritatea tonului nu exclude amplitudinea lirica a rostirii, din contra ii releva dimensiunile care nu sunt numai cele proprii indisolubilei dedublari, ci si altele de factura postmoderna; directetea si, in fond, simplitatea atitudinii lirice."
Laurentiu ULICI
"Cu Ioan Pintea poezia ardeleana mai noua primeste o confirmare in plus a deschiderii sale spre alegoria mistica. Ca si Aurel Pantea sau Ion Muresan, congeneri, lirismul se indreapta spre cunoasterea ascunsa, simbolica a lucrurilor care ne cad sub simturi. Ioan Pintea aduce probele unui talent special, dinamismul crestin care-si refuza confortul psihic si calea mediocritatii caldute. Manate de un vartej al Duhului care spulbera inertiile si poncifele, poezia sa e interogativa si mereu in alerta. Din spiritul Filocaliei si al traditiei ortodoxe, al invataturilor parintilor apostolici, el a luat odihna in neodihna si miscarea in nemiscare a unui teolog rasaritean, gustul de a fi un contemplativ activ. Poezia sa descifreaza psihologia acestor vii rotiri in jurul unei Persoane divine, de la care ii vine, prin Iubire, intreaga ardoare."
Adrian POPESCU
"In poemele lui Ioan Pintea este mereu fluida o lume intr-o disperata stare de confuzie ontica, o lume in cautarea centrului. Abundenta verbelor face ca senzatia de viermuiala si neliniste sa devina acuta. Axa principala a poeziei lui este comunicarea mereu fracturata. Obsesia comunicarii nu este egalata in poemele sale decat de sentimentul de disperare in fata unor cai mereu intrerupte. Trebuie sa spunem ca poezia lui Ioan Pintea a depasit de mult faza jocului de-a poezia, ca ea ancoreaza in zorile grave ale problematicii umane si ca, in fine, ne aflam, in fata unui poet original si adevarat."
Ion MURESAN
"Ioan Pintea regizeaza o intalnire catastrofica intre incantatie si convulsie, stopand elanul sintaxei spre extaza si indreptandu-se spre suferinta fulminanta. Se sconteaza astfel un lirism existential care developeaza drama intr-un limbaj solemn, iradiat de gratie la marginea atrocitatii. Poetul impinge biografia in generalitate, alaturand-o unor structuri mitice ale caderii si ispasirii si mantuie confesiunea in viziune. Poezia lui se misca pe linia de impact dintre spirit si carne, cumpanind intre pacat si mantuire, intre cadere si ispasire."
Al. CISTELECAN
"Atmosfera, dictia, imageria, sintaxa lui Ioan Pintea trimit mereu spre un spatiu ("taram", "teritoriu", "vizuina natala", "imperiu" etc.) amenintat de o nedeterminata catastrofa, de un apocalips promis, din care imaginatia poetica rupe intempestiv secvente, derulandu-le din poem in poem cu o prodigioasa verocitate. Percep o inrudire a acestui spatiu bantuit de nelinisti si premonitii, precum si de extrem de numeroase semne ale alterarii si alienarii cu Tara pustie eliotiana."
Ioan MOLDOVAN
"Poezia lui Ioan Pintea nu poate fi rupta de exercitiul spiritual, chiar daca religiozitatea ei nu mai este axata, ca a ortodocsilor interbelici, pe localizarea mitului biblic ori pe contopirea mistica, prin iluminare, cu divinitatea. Asadar, el refuza deopotriva si literaturizarea, pe care astfel o si dezavueaza ca fiind o tradare a semnificatiei poeziei insesi, si trairea ca pe un dicteu automat a misterului divin. Cu toate acestea, aluzia biblica se afla permanent in miezul discursului poetic, fara sa-l trateze imperialist, tot asa cum deschiderea vizionara, cu toata aplecarea poetului catre solemnitate si cultic, permite elaborarea unui imaginar viguros."
Mircea A. DIACONU
Citeste si:
|
|
