(varianta)
la mijloc e cupa aurita din care bem cu voluptate toti cei ce murim
bem pe saturate
pe fata de masa proaspat apretata se prelinge un lichid rosu
care seamana foarte mult cu viata
intre noi inalti si ascutiti sunt muntii
jos si sus furnici si fluturi si pestisorii de aur care indeplinesc trei dorinte
un copil cu capul sferic urca si coboara
ca un avion de hirtie in intervalul dintre cer si pamint
cita armonie!
e aproape o erezie basmul acesta despre oameni vesnici si un Dumnezeu care moare
aici in prisaca
daca nu am sta fata in fata cu Colina
peste care
pret de citeva clipe de mers
se afla precum un butoi cu pulbere cabina cu smoala cu argila si cernoziom levigat
in care precum intr-o baie cu dus curge pentru fiecare dintre oamenii tinutului
murdaria
acolo e iadul!
noi stam pe limb pentru ca noi suntem poeti si filosofi si pictori si mai suntem
omizi stralucitoare carora au inceput precum primavara in straturile afinate
sa incolteasca vesela alium cepa
sa ne creasca aripioare cu picatele ca bubele pe oile pastorului Ietro
vazduhul e prielnic pentru ca poluarea lui e chiar mireasma arhanghelilor
si nimeni si nimic nu mai poate opri zborul lor leganat leganat si trilul lor ascutit ascutit
sunt niste pasari albastre si verzi cu gheare mici si cu aripi mari
si se invirt bezmetice si din cind in cind in fantastica rotatie in jurul Tronului
pe care L-ai asezat precum scaunelul cu rotile
la mijloc
acoperit cu sac si protejat de un nesfirsit zid din pinza de cinepa
prin care invlastaresc tulburator glasuri subtirele de copii si vocea de soprana a magarusei Margareta
o intreb pe bucatareasa:ce ar spune despre toate acestea sylvia plath,dar emily dickinson,dar,oare konstantinos kavafis?
si ea imi raspunde mereu tandru si cu un zimbet facil ca o floricica de marar in coltul gurii
"veniti si mincati,sunteti flamind,aveti stomacul gol si,prin urmare,sunteti un om ciudat,aveti viziuni si vedenii ,va cunosc bine pentru ca v-am vazut sub pom in gradina recitind poezii
veniti si beti o cana cu ceai de musetel si intr-o clipita o sa vi se faca greata de lumea d-voastra pe care tocmai ati inchis-o intre usile ruginte ale metaforei
veniti la masa!
aici e viata si moartea si invierea si viata vesnica
nu umblati cu parodii!
eu si Diogene,spune bucatareasa, stam toata ziua aici in bucatarie si ,printre cartofi,morcovi si salate improvizate filosofam despre ea
cine se uita la noi cu atentie prin cheita usii crede ca facem dragoste cu ideile atit de fosforescente sunt gindurile si atit de luminoase ideile incit teoriile noastre sunt absolut folositoare pentru lume si viata
mintuirea e aici intre floricelele smereniei!
ba din cind in cind intra pe furis ciinele Anchidinos
fura o ciosvirta de carne rumena si schelalaind a vreme de razboi ne aduce aminte ca a fost unul ,rapsod si el,care a spus omenirii in loc de buna ziua ca Zeii locuiesc mai ales in bucatarie"
inspiratia e deasupra mea si insista
si muscatura ei e a unui pitbbul turbat
la mijloc eu vad in loc de arbori si case si dealuri si chiar in loc de oameni vad scoala de la atena si baia cu aburi si turnul din pisa
desi daca ma hotarasc si ma trezesc brusc sunt un pitic cu nasul rosu imbracat fistichiu cu coif si haine strimte si decolorate si tocmai cobor din virful Colinei urmat pas cu pas de devotatul meu ciine grec, Anchidinos ,
pe linga gardul chinezesc al lui Ioan Marchis din Ocolis.
|