Poarta o mantie neagra de catifea
un acord al tainei de ore tirzii
si arcade
s-a fardat pe un singur obraz
caciula mare trasa pe frunte
bratele in fisul etern albastru
ivindu-se din faldurile moi
cu o mica poseta
sacosa
cizmele incarcate de noroiul
cartierului nou
copilul pe linga ea
intre tarabele de
zarzavaturi
flori vopsite rosu, vernil, auriu
miere solara
cu surisul ferit si stapin, de madona
ea stringe intr-un colt de geanta
hirtiile scrise azi-noapte
le apara
de tentaculele umede ale telinei.
|