| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Balada inecatilor
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ioanichie Olteanu
|
|||
|
|
|||
| Noi am fost cindva oameni de treaba si ne purtam oasele pe sus foarte orbi si foarte fericiti, cu incetineala sau cu graba. Si noi am iubit si am filozofat linga luna bijbiind dupa vreo himera sau stea; din galoparea-i nebuna si noi am implorat timpul sa stea. Alteori asteptam moartea pe strazi, pe alei, dar cind sosea ii faceam loc si ne dadeam usor la o parte; (nu ne temeam de moarte ci de vesnicia ei). Asa pina cind intr-o zi de pe un vapor mare am fost aruncati sapte in mare, - trebuia sa se recurga la acest mijloc fiindca nu mai era de mincare. Disperati, valurile am despicat, dar probabil ca pina la fund am sucombat. Nu stiu cit a trecut de la acest accident - cind ne-am revenit ne descompuneam lent; citeva celule le imprumutasem ca hrana la vecini: niste pesti luminosi si o actinie balana. Acum cu membrele in risipire stam aici in mare fericire si nu stiu de ce (cel putin mie) nu-mi pare deloc straniu ca mi-a patruns apa in craniu si ca mi se zareste prin carnea stravezie un femur extrem de alb si pur. Luna ne mai viziteaza si aci inalta si goala, dar mai mult ca o presimtire domoala, cu chipul ei tot asa de ciudat si livid irizat prin imperiul lichid. Altfel o ducem bine. Aici putrezim in tacere cu pestii morti, cu algele ce nu mai au putere sa se inalte sus catre cer sa vineze vreo corabie sau barem vreun corabier. Nu ne turburam decit cind ni se pare ca auzim venind vreun scafandru sau vreun delfin, - atunci ne pitulam pe fundul marii sa nu ne zareasca vinatorii. Asteptam insa toti sapte si citi or mai fi pe departe, mateloti, aventuri este., o noapte mai suprema decit toate noptile supreme cind trimbitele ceresti or sa ne cheme; atunci ne-om aduna atomii imprastiati in mare traind clipe de grea framintare si ne vom ridica balansindu-ne lin sa spargem suprafata taranului marin. Vom iesi inalti si goi pe valuri si vom pluti halucinati spre maluri. Stelele, dindu-si seama de a clipei solemnitate ne-or lumina drumul imaculate, stralucind pe bolta albastra ca sa fie deplin extazul nostru si-n linistea noptii pe valuri vom pasi halucinati spre ale cerului feerice maluri! |
|||
Pune poezia Balada inecatilor pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |