Ioanid Romanescu
Nastere: 4 octombrie 1937, Voinesti, judetul Iasi
Deces: aprilie 1996
S-a nascut la 4 octombrie 1937 in comuna Voinesti, judetul Iasi. Face studiile liceale la Iasi (incheiate in 1955), apoi, dupa o perioada de timp, in care are ocupatii diferite, se inscrie la Facultatea de Filologie din localitate, pe care o absolva in 1968. Debutase in revista "lasul literar in 1961, iar editorial in 1966 cu volumul Singuratatea in doi. intre timp face si corectura la revista "Ateneu (1965-1969) si, dupa ce lucreaza ca inspector metodist la Casa judeteana de creatie populara din Iasi, devine redactor la revistele "Ateneu si apoi la " Convorbiri literare , A murit in aprilie 1996.
Peste douazeci si cinci de ani de poezie sugereaza desigur o evolutie a acesteia in planul tematicii si al expresiei. loanid Romanescu vine explosiv in lirica noastra, alimentat fiind de o sete de viata urieseasca transpusa intr-un text aproape whitmanian; el este "poet al uriasilor cu o adeziune totala, ardenta, la viata, descoperind, dupa parerea criticului literar Marian Popa, "valorile pozitive eterne: dragostea ca refugiu afectiv, poezia ca valoare in sine, certitudinea posturii vaticinare, discursul poetic fiind "un avertisment, un ultimatum si o mangaiere. Treptat, lirica poetului descopera alte orizonturi in care spiritul activ lasa locul confesiunii, meditatiei filosofice, concretizate intr-un text liric aproape sters in functia sa conotativa. Criticul literar Ion Rotaru nota: "Asadar, ca la multi altii si la loanid Romanescu lirismul sfarseste prin a se alimenta din sine insusi, obsedat de profunzimi care sa intreaca, daca se poate, ori sa se diferentieze macar, de ceea ce s-a mai scris si se scrie.
De la Singuratatea in doi (1966) la Orphaeus (1986) au trecut douazeci de ani pentru ca loanid Romanescu sa poata face un salt calitativ in conceperea si practicarea poeziei. De la inceput, poetul s-a situat mai mult intr-o stare de sensibilitate decat intr-o stare poetica; este aici o traditie ce-1 inglobeaza pe Labis la un pol si pe Esenin la celalalt, intre inocenta actului liric si agresarea eseniana se cuprinde o buna parte a productiei lui loanid Romanescu, productie care nu a reusit, totusi, sa-i confere autorului un loc privilegiat, daca ne raportam fie la durata, fie la influenta; vreau sa spun ca poetul nu a impus pe parcursul a doua decenii o modalitate suficient de personala ca sa poata influenta asupra altor poeti.
Volume de versuri:
Singuratatea in doi, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Presiunea luminii, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Aberatii cromatice, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Poeme, Iasi, Editura Junimea, 1971;
Favoare, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Baiadenori, Iasi, Editura Junimea, 1973;
Poet al uriasilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Lava, Bucuresti, Editura Albatros, 1974;
Paradisul, Iasi, Editura Junimea, 1975;
Trandafirul salbatic, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Nordul obiectelor, Iasi, Editura Junimea, 1979;
Accente, Iasi, Editura Junimea, 1981; Magie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Demonul, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982 (editie selectiva in colectia "Hyperion);
Flamingo, Iasi, Editura Junimea, 1984;
A doua zi, Bucuresti, Editura Albatros, 1985 (colectia "Cele mai frumoase poezii);
Orpheus, Iasi, Editura Junimea, 1986;
Zamolxis, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988;
Scoala de poezie, Iasi, Editura Junimea, 1989;
Morena, Iasi, Editura Junimea, 1991;
Dilatarea timpului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992;
Dilatarea timpului, editie selectiva, Bucuresti, Editura Minerva, 1993.
Sirul lui Fibonacci a aparut in volumul Poeme, Iasi, Editura Junimea, 1971
Demonul a aparut in volumul Magie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982.
Pantum a aparut in volumul Scoala de poezie, Iasi, Editura Junimea, 1989.
REFERINTE
"Poezia lui Ioanid Romanescu are ca tema centrala conditia existentiala a poetului : raporturile sale cu semenii, pozitia sa speciala fata de bunul simt comun care ordoneaza viata celorlalti, fanteziile boemei, dramele sale lirice, aspiratiile sale ideale mereu neintelese. Cu aJte cuvinte, destinul poetului si nu destinul poeziei. Un "eu" hipertrofiat invadeaza universul ("am umplut lumea cu tablouri / pe care numai eu le vad"), il ia in posesie, il sfideaza uneori printr-o viziune sarcastica, alteori abordind o falsa umilinta care reuseste sa umileasca la rindul ei falsele valori practice."
DANA DUMITRIU
"Ioanid Romanescu redescopera un univers poetic al anilor 46, surprinzator () Sub o forma aparent prozaica poetul relateaza de fapt mici drame petrecute intr-un microcosmos, drame care se extrapoleaza cu dificultate. Gasim aici si putina fronda practicata altadata de catre Tonegaru, Geo Dumitrescu, Crama, Popovici."
EUGEN BARBU
"Poetul crede nemasurat in cuvinte, in expresie, si se abandoneaza cu
frenezie si voluptate verbului intr-un salt aventuros. El se considera un "poet al uriasilor" prin imensitatea spatiului cuprins in poezia sa invocind cintecul de onoare pentru o mai sincera apreciere (Pe cintecul meu de onoare), sau mizeaza pe varietatea posibilitatilor de receptare, apropiind poezia tabloului electronic : "Poemul meu e un tablou electronic / depinde pe care buton apasa / ochiul fiecaruia."
ALEXANRU RUJA
Citeste si:
|
|
