Al dracului am fost, cu patima in toate
- viata mea a curs intimplatoare
- atitea drumuri am avut in fata
dar am ales mereu cite-o carare
n-am ascultat de nimeni niciodata n-am calculat nimic
- si nu e bine
- ce pacoste de om voi fi
fiind nu-mi vine in pamint sa intru de rusine
am buimacit cuvintele, de-a
hoarta le vad cum singure isi taie
o cale parca sint betivi intirziati
ce-si vor lua femeia la bataie
iubirea am pierdut-o, azi cite
o straina imi pare mai frumoasa
decit un cimp de flori
- si nu sint fericit, insa imi spun in gind :
traiasca poezia si marii visatori !
lacom eram cindva de a avea in
preajma prieteni de oriunde
- aveam ce sa le spun
- adesea la petreceri trompeta mea
de aur ca o femeie goala se clatina prin fum
oglinzile prin holuri ma-ntimpinau mai strimbe,
copii ma porecleau in gura mare
- astfel treceam : nepasator,
aiurea spre steaua mea bizar stralucitoare
azi ma feresc din calea celor dragi
- nervoase, in raspar mi-s replicile toate,
mersul mi-a devenit ca al
felinelor ce se retrag sa
moara singure departe
am incercat suprema renuntare,
dar moartea e perfida si nu din vis ne fura .-
mai bine, deci, sa ard pina la capat
decit sa port cenusa poemului pe gura
al dracului am fost, cu patima in toate,
gresind fundamental de-atitea ori
- si totusi printre fericiti ma numar
- traiasca poezia si marii visatori !
|