Pe pajistea scaldata in bronz si soare
Pe drumul dintre Zlata si Cahul,
Venea un bou voinic si mare
Si era ferice si satul
Dinspre hartoape pe haul de lumina,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet magar, venind inspre colina
Se intalneste nas in nas cu boul.
-Ce-i cu tine mutra pirpirie, -
Intreaba boul. Ce mai este nou?
Si i-a raspuns magarul: - Ce sa fie?
Deocamdata-i rau stimate bou.
De cand ma stiu, ma lupt cu disperarea
Intr-una stors de vlaga, fara rost,
Stapanii ma tot bat de-mi rup spinarea
Si in urma, mai descopera ca-s prost.
Si uite asa imi tarai biata huma,
Si-mi deapan visul, trudnic si plapand
De jalea mea toti oamenii isi fac gluma
Si rabd si tac si-a pururea flamand.
-Sarman magar, ce soarta imbecila
Hai vino-ncoa, caci am porumb si mei
Si grau ingana boul plin de mila
Hai vin-o si mananca tot ce vrei!
Te va servi, pe intinsul de verdeata
Cu fan mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creata,
Chiar vaca, dragalasa mea nevasta.
Intr-adevar, in linistea opaca
Magarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tampiti la vaca
Isi spuse in gand: - Ce vaca durdulie!
Ce langurosi sunt ochii ei cum zburda
Cu coapsele si sufletu-mi adapa
Ce fina e, ce nostima si durda
Incat parol ca-mi lasa gura apa!
Si intocmai ca un frate din Granada
I-a sarutat copita sa-i complaca,
Ea ii zambi, facand-si vant cu coada
Si el ca un magar s-a dat la vaca.
Cand se intoarce boul pe coline,
Vazand si el ce coarne mari purta.
MORALA:
Cand esti bou, ia seama bine
Sa nu chemi magari la masa ta.
|