De la Nasaud la vale
Si tinandu-se de mana
Au venit Ion cu Leana
Capatana.
El cu cosul in piata
Iar Leana lui cea draga
Avea lana de tigaie
In desaga.
Cum ajunsera in piata
El s-a dus la poarta noua
Unde stau aia cu pasari
Si cu oua.
Iara Leana lui frumoasa
S-a oprit langa fantana
Unde stau femei cu scoarte
Si cu lana.
- Stai Ioane, stai o tara,
Zice draga lui mireana,
Cum de intalnim sa merge catre
Casa?
- Ho, ca ghine zise dansul
Cand va bate ceasul doua,
E te-oi cauta la lana,
Tu la oua!
???
- Si,povesteste Nea Cristache
Lui Nea Nae, macelarul
Trecand cu Mita, langa mine
Inspre Turloaia, cu docarul
Deodata, doi banditi din umbra
Iesiti din impanzirea albastra
In maini cu doua revolvere
Au navalit asupra noastra
- Sus mainile, ragneste unul
Hidos si cu un ochi beteag
Si daca faceti vreo miscare
Trag!
Am ridiccat mainile in graba
Simtind ca-mi trece frig prin oase
Iar Mita foarte simtitoare
De spaima biata lesinase.
Mi-au luat toti banii si inelul
Un inel de aur vechi
Stilou de argint, iar Mitei
Pana si cerceii din urechi.
Si ne-au dat drumul jos in valea
Introvertita de omat
Prea fericiti slavind pe Domnul
Ca am scapat numai cu atat.
Noroc ca Mita mea iubita
Cuminte si desteapta foc
Ascuns-a ceasul ei cu grija,
Discret intr-un anume loc
Ca oricat ar fi vrut banditii
S-o scotoceasca neincetat
Nu-l mai gaseau nici pana maine
Si numai astfel l-am salvat!
Nea Nae curios asculta,
Apoi intreaba pe-ndelete:
- Sa nu te superi, nea Cristache
Siera ceasul de perete?
|