Doi copii se jucau la poarta. Faceau cu mana, din pamant moale, pasarele care semanau cu randunelele. Pasarelele pe care le facea pruncul Iisus, cat ce erau gata, bateau din aripi si zburau. Pe care le facea celalalt copil, pe nume Varvara, nu puteau zbura.
Copilul se uita cum le facea Iisus, sa invete si el cum sa faca din lutul moale paseri care sa poata zbura.
Randunicile lui Iisus, cat ce le ispravea, ii zburau din mana si se invarteau mereu deasupra lor, ciripind marunt. Erau acum multe, iar ale lui Varvara stateau neputincioase la pamant.
Invata-ma si pe mine sa fac pasarele vii! striga manios Varvara. Le fac ca si tine.
Nu-s mai frumoase ale mele ca ale tale, raspunse
Iisus.
Dar nu zboara, zise suparat Varvara. Mai facu si altele, dar nici acestea nu zburara.
De ciuda, Varvara rupse o creanga de spin cu ghimpi mari si-l lovi pe Iisus peste mana. Dar creanga de spin inainte de-a atinge mana lui Iisus, se schimba intr-o ramura inflorita de cires.
Cand vazu asta lui Varvara i se facu frica si fugi.
Cand fu mare, se facu talhar. Cand evreii l-au judecat pe Iisus la moarte, pe Varvara, care era in temnita, au cerut sa-l slobozeasca.
|