In turburatu-mi suflet am construit o arca
- Informa nalucire de biblic corabier -,
Si turme-ntregi de ginduri pe puntea ei se-mbarca,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.
E vremea sa se-abata minia lui! O ploaia
De stropi rigizi intinde zabrele de otel.
Corabia alearga… in negura greoaie,
Corabia se-nclina, si-alearga fara tel…
Si cel din urma crestet de munte se cufunda…
- Spre care tarm, Stapine, spre care Ararat
Din bruma departarii ma poarta-adinca unda?
S-a coborit pe ape lintoiu-ntunecat.
Aud cum se destrama un suflet undeva,
Departe, in a ploii acida melopee…
E noapte-n larg… Iar arca te asteapta, Jehova,
Pe marile din suflet sa fereci curcubee.