Din aspra contpire a gerului polar
Cu verzi si statatoare pustietati lichide,
Sinteze transparente de straluciri avide
Zbucnesc din somnorosul noian originar.
Mereu ratacitoare, substratul lor inchide
Tot darul unui soare rosiatec si avar,
Apoi, de-a lungul noptii, tot aurul stelar
Si toata inflorirea reflexelor fluide.
Iar cind, tirziu, prin trude-ndelungi si fir cu fir
Au strins in navi de gheata un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor munca,
Pornesc sa-si intruneasca ascunsele comori,
Si peste mari de umbra si liniste arunca
Efluviile unor neprihanite zori.