Cantec de rusine

Ce mai card de iezme goale.
Ea le da sa bea din oale
Si mi-i vindeca de boale.
Hee miul biul gee
Miul biur è doldù
— Hananama mù!
La Zornur pe Ikdar Enghe
Te caznira pezevenghe!
Cobza stransa, cot la cot
Si calus de par la bot
— Prea erai si tu de tot
Ca nu te mai stamparai
Si umblai si la serai
Si la toate te bagai
Cu trei alte mai batrane
Duceai vorbe la cadane
Vorbe dulci si leac spurcat
Cum stii tu, de lepadat.
Le-nvatai la bauturi,
La gateli, la vapsituri,
La saltare din dulvuri
Si la alte secaturi
Huu miul biul giù
Miul biur è doldù
— Hananama mù!
La Zornur pe Ikdar Enghe
Gat batran de prezevenghe
Sangera pe lemn de-a latu

Cum l-a retezat gealatu
Pe nod tare, razbuzat
Zace gatul retezat
Sa nu-l vezi pe inserat
Ca te bate vantu-n spate
Si duh rau si necurat
Ca vis mort, ursuz te fura
Apa stansa, rau cu zgura,
Si-n pustia care cura
Numai gatul ca o gura
Uriase, capcauna.
— Gura buna
S-o dezumfi, de nebuna
Gura stramba care suna
Pe-nserat, cand ii casuna,
Cu tulumbele la luna.
Suna-adanc, ca de departe
Din tulumbe-vine sparte;
Suna gros a nas de iepe
Limba-i ia cui le pricepe.
Suna lung a cornuri ude
Da prin osul cui aude
Osul de la lingurea
Unde-ncearca boala rea.
Si alt vis, mai stins, te fura
Pata stearsa, pata sura
Ca o fata fara sange
Trista, inima de-ti strange.

— Noaptea stinsa-i fata ei
Si pe ea, luceferei,
Cafenii sant negii trei,
Trei sori morti din alta lume,
Cu par, raze de carbune,
Hat in fund la soare-apune.
Si-nainte, nu mai stiu
Pezevenghe, chip hazliu
Am sa-ti vin tot musteriu.
Pezevenghe, psihi-m ù,
Lasa-ma sa dorm de-acu.
Huu miul biul giù
Miul biur è doldù
— Hananama mù!