Fulger strain, desparte aceasta piatra-adanca;
Vai agere, taiati-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un margean,
Incununat cu alge, cladit in praf de stanca,
Un trunchi cu prapadite craci vechi, ce stau sa pice,
Din care alte ramuri, armate-n serpi lemnosi,
Bat apele, din baia albastra sa despice
Limbi verzi, suieratoare, grin dintii veninosi.