Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann
La vreo Dunare turceasca,
Pe ses vested, cu tutun,
La mijloc de Rau si Bun,
Pan la cer frangandu-si treapta,
Trebuie sa infloreasca:
Alba,
Dreapta
Isarlak !
Rupta din coasta de soare!
Cu glas gales, de unsoare,
Ce te-ajunge-asa de lin,
Cand un sfant de muezin
Falfaie, inalt, o ruga
Pe fuisor, la ziua-n fuga
*
- Isarlak, inima mea,
Data-n alb, ca o raia
Intr-o zi cu var si ciuma,
Cuib de piatra si leguma
Raiul meu, ramai asa!
Fii un targ temut, hilar
Si balcan - peninsular
La fundul marii de aer
Toarce gatul ca un caier,
In patrusprezece furci,
La raiele; rar, la turci!
Bata, intr-un singur vin:
Hazul Hogii Nastratin.
Colo, cu doniti in spate,
Asinii de la cetate,
Gazii, printre fete mari,
Simigii si gogosari,
Guri casca cand Nastratin
La jar alb topeste in,
Vinde-n leasa de copoi
Catei iuti de usturoi,
Joaca si-n cazane suna,
Cand cadana curge-n Luna.
*
Deschideti-va, porti mari!
Marfa-aduc, pe doi magari,
Ca sa vand acelor case
Pulberi, de pe luna rase,
Si-alte poleieli frumoase;
Pietre ca apa de grele,
Ce fireturi, ce inele,
Opinci pentru hagealac
Deschide-te, Isarlak!
Sa-ti fiu printre foi, un mugur.
S-aud multe, sa ma bucur
La rastimpuri, cand Kemal,
Pe Bosfor, la celalt mal,
Din zecime in zecime,
Taie-n Asia grecime;
Cand noi, a Turciei floare,
Intr-o slava statatoare
Dam cu sac
Din Isarlak!