Inghemuiti sub braul acestui damb de crida
Am ascultat o noapte si-o zi, pe vant adus,
Roitul sagetarii, cu zbarnairi de fus,
De-acolo, din campia varoasa si arida.
Un soare fara spite de raze, spre apus,
Parea un ochi cu fiere umplut si cu obida;
O branca innorata lupta sa ni-l inchida.
Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus.
In tranta patimase, in strangerea virila,
S-au framantat oteluri ca aschii de sindrila,
Si lupta geme inca sub aburii lasati.
Iar sus urcand, movila, prin negurile plate,
Morti goi ce-n sfori de sange stau cobza innodati
Se-ntorc la orbul lunii cascand din beregate.
|