Te smulgi cu zugravitii, scris in zid
La gama turlelor acelor locuri,
Intreci orasul pietrei, limpezit
De roua harului arzand pe blocuri,
O ceasuri verticale, frunti tarzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, doua;
Iar sufletul impur, in calorii,
Si ochiul, unghi si lumea-aceasta - noua.
- Inalta-n vant tu frangi, sa ma astern
O, iarba mea din toate mai frumoasa.
Noroasa pata-aceasta de infern!
Dar ceasul - sus; trec valea racoroasa.