Panteism

Vom merge spre fierbintea, frenetica viata,
Spre sinul ei puternic, cioplit in dur bazalt,
Uitat sa fie visul si zborul lui inalt,
Uitata plasmuirea cu aripe de ceata!

Vom cobori spre calda, impudica Cybela,
Pe care flori de fildes ori umed putregai
Isi infratesc de-a valma teluricul lor trai,
Si-i vom cuprinde coapsa fecunda, de femela.

Smulgindu-ne din cercul puterilor latente,
Vietii universale, adinci, ne vom reda;
Iar nervii nostri, hidra cu mii de guri, vor bea
Interioara-i mare de flacari violente.

Si peste tot, in trupuri, in roci fierbinti -; orgie
De ritmuri vii, de lava, de freamat infinit,
Cutremurind vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensa, Vitala Histerie…