Protocol al unui club Matei Caragiale

Presedinte de onoare Al. Rosetti

“Vis al galesei Floride si-al ostroavelor Antile”,
Orchidee! nu esti insasi arta marelui Matei,
Cu a selbelor cadere in corole si mantile
Sau cu Anzii albi in funduri ca o moarte de Protei?

Neajunsa, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sarutul mustei Mima somptuos ca un manson,
Locuieste cetluita somnurile-i seminale
In o roua de poleiuri: Raselica Nachmansohn.

O! vegheat din jiltul Naibei al Paminturilor Nalte,
De atlaz tulip in crestet incheiat cu cap de mort,
“Mult” poesc, cioplirea unei rare si pierdute dalte,
Pasadia isi despoaie innoptat semetu-i port.

O! scuipat de inverzita tuse a spumelor putride,
Cocotat pe naufragii, nefiresc ca intr-un ochean,
Impuind camara noptii cu oracole stupide
Gore freamata-n jiletca de riios batracian.

Cintec, lebada strapunsa, sol a harfelor eline,
Stramutat pe mindre prapuri de naierii tai vikingi
Pina adinc in molesala quintelor manueline,
Alter ego, o! Pantazi, ce atlanticele invingi,

Linistit rapsod al stelei ninsa in umbra stravezie,
Rasunind ca din legenda, ca din pinzele dintii,
Liric pur! Inchipuirea te petrece in vecie
Drept la racla ta de ape cu atolii capatii.

*

“Vis al galesei Floride si-al ostroavelor Antile”,
Cupa limpede! esti numai arta marelui Matei.
Inima ramine aceasta moarta, intre reci festile
Fumegind pe Curtea Veche, la pangar, intr-un bordei,

Nu straina frumusete, bunul plac si veresia,
Insa schimnica impacata si facliile ce ard!
Trupul scade sub velinte, sufletul e in Rusia,
La un orb mormint de raze, prins in Cavalerul Guard.

- Ce inchide orchideea, ce ne sunt acele Indii
Marile creole unde bintuia piratul Kidd?
Consimtind o plecaciune insulelor biacintii,
Cartea Crailor la fila cea mai turbure o deschid:

Acolò, ca de cutremur salta slova mateina
Sub lucrarea Corcodusei, aspra floare de maidan.
In vis mut gabrovenimea cumpaneste in ruina,
Zvelta, surla Judecatii lasa o umbra pe cadran.

*

- Dreapta pravila, dar zumzet de vestiri rasaritene,
Fiinta noastra se cladeste cu scriptura ta, Matei!
Prim si ultim Caragiali, ca o holda de antene
Te alegem viu din vintul despletitelor idei.

Iata, arsa in aur rosu si in a smaltului rigoare
Slava neteda si rara, stricta glorie, o tii.
Neamurile iau aminte. Si pe Crai va sa coboare
Greu, cordonul Sfintei Ana al maretei-imparatii.