Undire infinita, launtricul fior
Cand Verbul, prabusire naprasnica de tunet
In inimi si in lucruri vibra dominator
Nebanuitul vuiet
— Pastrezi vreun rasunet
Tu, suflet prins de-o vraja pe-al humei capatai,
Vreun crampei din valva ce, neincapatoare,
Cutreiera hiatul adancii nopti dintai?
E mult de cand ecoul vestirii-n tine moare,
De cand, rigide gheturi te-nlantuie-mprejur;
De cand, un cer de neguri si-a pravalit tavanul
Pe-al zidurilor muced si colturos contur.
Nameti si nori apasa
Dar, deslusind colanul
De piscuri sfidatoare, priveste, am venit
Am coborat sa-ti sprijin truditul pas de frate
Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengradit
Prelunga nechezare a lumei fecundate
— Tu nu stii inca?
Imnul tumulturilor vii
Nici zid si nici tenebra nu poate sa-l sufoce:
La poarta zavorata grabeste-te sa vii:
Vei deslusi si astazi, in larguri, marea voce.
|