Mandru graiu al tarii mele. Dulce fagure de miere, Adunat din flori de stele Si din lacrimi de durere.
Grai strabun, marire tie, Sfanta candela de straja, Ca mi-ai dat tu apa vie, S-o beau din ulcior de vraja.
Tu mi-ai leganat la vatra Visul din copilarie Si mi-ai daltuit, ca-n piatra, Vorba ta cu maiestrie.
De la mare pan' la Mures, Pan' la Tisa-ntunecata, Treci prin munti si codri-iures, Peste Dunare, dai roata!
Slava si marire tie, Mandru graiu al tarii mele. Sfant izvor de apa vie, Svon de cantec si cismele!
Lin, ca raul, curgi pe sasuri, Adapandu-nc pamantul:
Si, sub bolti, ce nu le masuri, Undeva, ne plangi mormantul
Tu, in cripte de biserici, Ctitorii voievodale Stii, ca-n inima, sa ferici, Slova nemuririi talc!
Lasa, Doamne si stapane. Din colnicele sihastre, Sa-ti culeg, cu roiu dc-albine, Mana ta de
flori albastre.
Sub cupola Ta divina, Sa-ti aprind la zile grele, O faclie de lumina, La icoana tarii mele!
|