Cosmar

Vezi toate poeziile poetului



Cu apele adormite-n mine de cine stie cate veacuri mi-au rasarit pe suflet lacuri prin care misuna jivine.

in molima si colcaitul pieirii certe ca ma-nchide, aud cum urca infinitul acestor mari paduri lichide.

E-o revarsare planetara de ploi, in care inecatii indragostiti de luna-si cara fantasticele oase-n spatii

Ca peste-un cosmic starv, in seara cand dorm solzoasele soparle, popoare mari de ciori coboara spre talmes-balmesul din garle.

Ma-nec in fiecare noapte,
iar inecatii de-alta data
- frumosi ca fructele necoapte -
ma iau de mana si-mi arata

cadavre lopatand sub stele c-o resemnare ideala, in cranii albe si inele ramase de la alta gala.

Si-apar pe valuri fete moarte ; e frig si sange-n vizuina ; iar ploaia ploua mai departe si-necul nu se mai termina.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Cosmar pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani