|
Cosmar
|
|
|
Cu apele adormite-n mine de cine stie cate veacuri mi-au rasarit pe suflet lacuri prin care misuna jivine.
in molima si colcaitul pieirii certe ca ma-nchide, aud cum urca infinitul acestor mari paduri lichide.
E-o revarsare planetara de ploi, in care inecatii indragostiti de luna-si cara fantasticele oase-n spatii
Ca peste-un cosmic starv, in seara cand dorm solzoasele soparle, popoare mari de ciori coboara spre talmes-balmesul din garle.
Ma-nec in fiecare noapte,
iar inecatii de-alta data
- frumosi ca fructele necoapte -
ma iau de mana si-mi arata
cadavre lopatand sub stele c-o resemnare ideala, in cranii albe si inele ramase de la alta gala.
Si-apar pe valuri fete moarte ; e frig si sange-n vizuina ; iar ploaia ploua mai departe si-necul nu se mai termina.
|
|
Pune poezia Cosmar pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|