O salamandra cu burta portocalie mi-a fugit din cutie
si toata lumea merge prin casa in varful picioarelor.
Bunicii o cauta prin lazile lor fumuri, copii printre jucari
printre sotii, eu, printre hartiile mele fosnitoare.
doar verisoara Felicia nu-i pasa de salamandra ratacita
pe undeva prin odai, n-o doare de micul animal cu coada albastra
care n-a putut fugi pe fereastra si pe care il simt ascuns
intr-un cotlon al bibliotecii. Arpegii, solfegii, varegii ies
din pian si calaresc aerul cald. Dintr-un fald al rochiei ei
de matase iese o coada albastra. Burta pianului Steinvvay
arunca pe parchetul lustruit o umbra portocalie. Dumnezeul stie
cum poate verisoara Felicia sa cante Poloneza No. 6 in A-flat
major, op. 53, Maestoso in aerul atat de cald si plin de praf.
De pe culoar cineva ma striga sa-i repar un fermoar, dar sufletul
ah, dar sufletul, ah
O privesc pe verisoara Felicia cum canta la pianul cu burta
portocalie si coada lunga, albastra. Soarele o asculta si el,
rezemat de fereastra.
|