Au ucis-o pe piatra, cum se ucide panza
La rau: de sar in preajma stropii, de Se-ncalzeste lespedea -
Cand ceea ce-i batut se schimba-n tesatura De pus pe rani. Ca pe nuci cu joarda,
Ca pe fasole, de-i pleznesc pastaile -Cum se bat sacii de pulbere, mai inainte
De-a turma in ei samanta: ca porumbul
in sac, pentru moara, iarna, cu bata;
Peste pulpe, peste sanii de capra tanara: Neagra-i carnea, viermuita: umbla cari ii
Bolilor; ghionoaia toaca, rupe coaja Plagilor, cu pliscul. Au batut-o-n locuri
Ce nu se pot numi - opreliste s-a pus Pe cuvinte:
Fesele ei, doua musuroaie de pamant Spinarea, poteca spinoasa spre cimitir.
Ci Cronos vede: ochiul pamantului
Albastru, curge spart pe obraz: pupila lumii-i Coapta-n orbita putedra: imbatraneste Totul: umbla zeul cu mainile lui, Prin carnea batuta: o desfrunzeste sufletul sau;
ii pute gura ca pliscul unei pasari rapitoare; Cu pieptul lui paros o calca; pica in ea
Lacom ca un sol pe lanul de seminte; Intra-n ea ca turma de boi in lucerna;
Ca oile flamande-n graul de primavara; Da buzna, ca agentii colectori
in pivnita si-n podul omului; rastoarna Sacii de nuci, insfaca graul si fasolea.
Trag de lant ce poate fi taiat si fript -Ca un stol de muste pe starv se lasa Cronos: Topeste carnea vanata, fibra
Batuta cu melita, daca la rajnita Torturii: zdrobita ca samanta de grau,
Ca sarea-piua: Se topeste carnea de fecioara
Cum topeste apa bolnavul de pamant, Cum distruge borsul fiert pietrisul sarii,
Cum lacul garlei topeste canepa, Lesia, tortul de camasa.
O gramada de noroi, carnea fecioarei,
Pe care Cronos sufla de viciu, sforaie Stropind in jur; ca porcul prin mlastina;
Cutreiera cu botul prin frunzisul sangeros, Rupe carnurile negre, sarate de urina -
Frageda in putrezirea ce-o starni bataia; Roade zgarciurile taranesti, pe care bata
A sarit precum ciocanele tambalului pe coarde Zuruie oasele rupte de caldura muncii
Si-a batailor pe masa.
Stoarce Cronos ceea ce-i mai gras si viu
in carnea zobita: opait arde toata noaptea Din untura taraneasca: se-ncalzeste
Tagme jefuitorilor, cu mainile crispate La festila: caldura si lene se face-n pestera
Puterii ce n-are tinere de minte -Nici cat femeile taranilor batute la porumb
Cu pompele de bicicleta-n cap; Lene si caldura si pofta de toate poftele
La vatra ce-si tine rugul din sangele batut Al nostru.
Si daca va muri Fecioara, cui veti ai zice Ferice de pantecele cate te-a purtat, Si slava sanului ce l-ai supt, Liberatorule!
|