Nu sint nici batrin, nici ticalos
sa nu ma bucur iarasi de viata ta
nici jos nu ma trage virsta mea nici sus;
doar imi sta deasupra capului ca o spada azvirlita,
zi de zi amenintindu-se pe sine.
A venit zapada si-a-mbracat toate baltile
pe unde-am cazut si mi-a ramas fata nepieritoare
si stuful parului meu de zimbru furios,
inspaimintat mereu de propria-mi neatirnare,
de mine insumi cind cadeam de pe-o casa,
de mine insumi care n-o sa pot fi iar.
S-au rasturnat toate scarile afumate
trepte argintii si trainice-au crescut
peste balta rosie si fara salcii
pe unde-ai trecut tu, cu poalele suflate de vint,
facindu-ti picioarele sa semene cu doua steaguri.
A fost odata un batrin paznic de holde
peste care s-a abatut taurul salbatic
el nestiind cum sa-si apere viata simpla
s-a azvirlit de teama pe gura fintinii -
I-a gasit femeia lui cu doi porumbi de copt in sin
si-a fost acesta semnul ca se-ntorcea la ea.
De ce povestea mea cu un taran ;
de unde va veni amenintarea si pedeapsa,
a mea, numai a mea, ca o necesitate
si ca un drept al meu de-a fi pe-aici
si ca o bucurie-a mea ce mi se cade ?
Dar iata ca acum trec eu si caut eu
te voi urla c-un strigat de barbat nemultumit
dintr-o fereastra de sus a Casei Scinteii.
Fa-mi semn sa mi se-nteleaga strigatul
acelasi si nemultumit de sine pin'la moarte ;
sa mergem cu zapada pin'la capat
s-o auzim cum freamata nemultumit uscata
ca buzele unei femei nefericit si violent iubita ;
s-o rupem cu picioarele-nainte
sa dea-n vileag intreaga trecere spre lucruri,
rapirea ce-o face a doua oara un fiu de taran
fata de-aceasta femeie a lui, de demult.
Lovind cu umerii sticloasele ramuri de pin
zeita sa vina la noi, bine silita si ea,
s-auzim trozn-nd ghindele de-asta toamna,
sa te adapostesc in partea neviscolita a unui copac
sa-ti prind intre palme fata ca o piatra de riu,
cioplita si cazuta din fagul de rugaciune.
De dincolo de unde viscolul lipseste
zapada-n fiecare cuta a copacului,
se va ivi capul latos si afumat
si negurosul zimbet al femeii destinului.
Zeita care le stie pe toate dina-nte :
va azvirli piine printre inimile noastre
de parca-ar da drumul pe munte unei cascade de pietre
Nu va temeti cind iubiti, cereti piine ; d'.:ccti-va cu piine la ceas nu cu flori ! aceasta este ideologia de dragoste a poetului
Atita tot, caci vine iarasi cumpana.
|