In cusca de fier
l-au inchis pe tarani - i-au dus Sa-i infieze ca pe vite:
De cu seara se vesteau dubele-n sat, Dupa duhoarea de benzina,
Ca mirosul de fiara; Pe pamantul inghetat
Se-auzeau cizmele gonacilor, Animale mugind si pasarile
Scheunand in somn; Cu arcane de matase
Se strecurau pe portile dosnice, spargeau Gardurile - cei deprinsi la vanatoarea
Aproapelui.
Ca omul taia lemne
Ca omul ducea apa, Ca umplea traista cu graunte cailor
Ca-si scutura caciula de pleava de grau, Ca-si scutura sacii de praf si
Pulberea malaiului; Ca omul cara-n cosul de rachita
Porumb pentru moara -Ca omul taran isi facea lucrarile sale
De taran -Vanatorii sareau de dupa porti.
Ieseau din suri, din magaziile de samanta De dupa usile grajdurilor
Cu streangurile de matase. Cadeau arcanele pe gatul taranului,
Pe brate: il impiedicau cu piedici De cal; legau pe cel ce-a taiat lemne
Cu piedica de fier, la maini; Pe cel ce-adusese apa de spalat copiii,
il impilau de brate, Pe cel ce dadea decuseara la vite
L-au legat cu franghii de gat;
Cum ii atingeau arcanele
Se prefaceau in animale, In pasari - si prea putini in fiare:
Erau scosi din curti cu franghiile-n coarne, Dusi de capastre rosii, tarati
Cu juvetele - cei mai cuprinsi, cu avere.
Adunati in jurul templului pangarii,
In jurul idolilor rasturnati -Pasari, cai de plug si din cand in cand
Cate unul lup; fiara, cel mai sarac; Cu pieptii camasilor despicati,
Cu gurile pline de sange; impilati, - cei mai periculosi,
Din cate patru partile lumii parliti.
in vatra focului ardea fierul rusinii;
Prin scorbura camasii de tort Li se-mplanta in pieptul stang
Semnul infierarii; Vuiau foalele s-atate focul
in care se coceau stampilele; Cei din semintiile lui Iuda
Ridicau cumplitele sigilii, Ie tranteau in carnea de taran; abur, sange
Miros de carne fripta Coplesea lumea:
Ca boii, ca pasarile ingramaditi Si fara aparare.
Rasturnati apoi in pivnitele babilonului
Deprindeau un cantec Al robilor uniti: cantau muncitorii
Cantau si cei munciti; si cei cu pamant Si cei saraci - lipiti: Hai la lupta
Cea mare Acel cantec noi l-am invatat
Si de al unii si de la altii -Nenorocitii de noi, cei mai fara sprijin
Dintre toti cantaretii.
|