| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mutul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Gheorghe
|
|||
|
|
|||
| Cand ies calusarii beti de jocuri si viziuni -prin semne desucheate si schime, Mutul zvoneste despre ei ca-s nebuni, si le face prin multime. Pocitanie cu fata arsa de masca, purtandu-si pe umar maciuca zeului Priap, pare ca refuzand sa se nasca, a cazut pe lume ca vitelul cu pielea matricei in cap; de teama frigului lumii si-a propriilor hauri, rade libidinos si face mascari; uitandu-se prin buricele celor doua gauri, orbecaie-n panza gresitei nascari Numele nenumit al zeului uzurpat de la rit - pare ca tot ce se petrece sfant si maret n-a scapat nepangarit pe-acest pamant zamislit in dispret: batjocoritor zeu-parinte strabun al unui popor ce s-a temut sa planga, socotit dusmanos si nebun, fl-au prefacut in paiata natanga; lasat slobod in cumplita camasa a rezervatiei de smintiti -caraghios in batjocura-i lasa, se trezeste cand si cand chemat de semnul unor meteoriti; zeu pe masura muritorilor, leagan al neimblanzitelor pacate, batjocoreste insasi mireasma florilor, lasandu-se pe vine si dand vanturi spurcate: parca deprinse in marsaviile neostoitei invidii si-n legile decazutului rit, dinspre scoicile ochilor, imputiti ca niste stridii, Mutul rade de lumea care l-apangarit Preot al unui oracol vorbind in dodii, caci adevarurile se desfac; citeste semnul nenorocitei zodii dupa lumini si-n vorbe de leac proroc slavindu-si rapanul, furnicarul de buboaie si galci, propovaduieste-n vant pedepsele ce s-au pus pe cetate; face masuri si tumbe de balci, vestind nenorocirea ce se abate: menit sa-i cheme sa le ceara viata si sa-i arunce pe rugul unei lupte, l-au jugarit de grai - si-atunci paiata a hohotit cu baierele limbii rupte -de parca pe-acest pamant s-a murit in zadar, moartea insasi parandu-le gluma: pe primul dintre ei ce i-ar chema Ia vreun hotar il smulg de pe scara si-l sugruma; de mii de ani-zabava; nu si-a mai tras nimeni fierul prin sine, de tot atata timp nimeni ni si-a mai muscat inelul cu otrava de teama numelui ce i s-ar lasa in rusine. Marele Mut, zeu arlechin c-un ochi rade, cu celalalt plange - ca ouale-n pasare stau sufletele-n el - ciorchin de inimi, vita nobila, scaldata-n sange; intelept in pragul marilor greseli, ci drept in fata multelor nedreptati - casca taraneste-n fata celei mai cumplite buimaceli, cu sufletul la luceafarul sfintei lui judecati; bogat de cat i-au smuls jefuitorii, ci nespurcat in mandra-i mizerie, Mutul sta ca pietrele-n apa stricatei istorii, pe malurile careia ard focurile - si el nu se sperie; muncind un pamant la rascruce, pare-o semintie in eternitate, in jurul careia un neam vine, altul se duce si toate-i pun foc la cetate. Idol pecetluit cu fierul pe vrana gurii, pierzandu-si scrierea, insemneaza si harsaie pe lemnul rabojului - ci nu-si greseste augurii in intelepciunea sa de obarsie Marele Mut, muscandu-si limba fripta de taceri, isi rasteste animalica incalceala; prevestind lui in doi peri se vadesc atinse de piatra filozofala: mugetul sau este-un grai de multa spunere si nespunere prin el se-ntelesera-mparati si crai a toate semintiile ce si-au spalat scutecele-n Dunare; pune sageti, si pasari, si broaste pe tipsia de lemn; cel ce stie citeste si-i vine de cunoaste si-l apuca spaima dintr-acel semn. Nu da nimanui seama pentru ceea ce spune - cuvintele lui sunt intampinate cu teama, ucid, mor cu victima de gat in genune; greoi latrand graiul sau de jivina - taina intre ceea ce trebuie si nu trebuie stiut, vorbirea a ceea ce vine, daca-i ursit sa vina - Marele Mut; intre ceea ce trebuie auzit si neauzit spus si ascuns, cinstit si tradat; vesti in zadar - de care insa aerul geme-mpanzit ca un mare steag de matase, brodat. Idol mergand pe catalige, al unor tarani ce-si pierdura locul sub soare, dar pe care stiu sa si-l castige cu multa nepasare; urs greoi, povarnit de-un umar - pe cand aceasta tara platea-ndulcirea la tribut copii si tari si fecioare cu sangele iute si tanar - o fericire sa fii schilodit si mut. Zeu deghizat in propria-i tara, caci toti cati se dadura cu numele neamului in vileag in multe vanatori se vanara, s-au pus in lant si s-au ucis pe alt meleag - chipul unui popor nefericit de la sorginte: nu stii de l-am cotropit creturile mastii de burdihan de vita, ori daca vremea parli ca apa fierbinte fata cea adevarata, dar neadeverita. Marele Mut adulmecand relele poporului sau, se facuse odata temut - ci ei ii taiara nasul punandu-ti botnita de dulau; in locul rostului, o cusca fara chei - pliscul inchis; graiul zadarnic mare; batjocorindu-l, cum numai ei stiu sa se batjocoreasca-ntre ei, veninul cuvantului de-ndreptare; ranjindu-si fasolele coltoase si rare, se stramba la taranii negurosi de viata si vesnicie, facandu-i sa rada cu multa speranta si neatarnare pe vremuri de nimicnicie. Marele Mut, fiara cu piele intoarsa, imbracandu-si camasa de pedeapsa a propriei blani peste carnea ca o pupila de ochi, arsa - a corpului zvacnind prin milioane de rani: animal-stramos cinstit si azi in pomelnice de-un popor care-a trait la focul sfintei pesteri, cu spatele spre bataliile lumii vremelnice, in legea propriei lui descresteri si cresteri - incins cu propriul ombilic tras din matca, pe dupa sine strans - mutul si-a oprit nasterea la ultimul gong al sorocului idilic dintre ras si plans. Cu unealta prasilei pe umar ca un cosas cand se-ntoarce de la coasa -taranii-l intampina fara sfiala si murmur, iertandu-i infatisarea scarboasa; caci ei sunt ctitori ai unui templu vesnic si nespurcat, sfiosi - dar nu bolnavi, nici iubitori de scarbe si mascarici . acesta le-a fost ghioaga adevaratului descalecat, sceptrul pus in calea celui din urma pierzari; iar cand se face Mutul spre livada, punand ochiul de pasare pe pomii sterpi si gata sa cada -acestia-nfloresc si-n pietre cand se uita soimul acelei unelte, se-aude fosnind prolifica samanta din granit; malul rodos al unei necunoscute delte acopera ogoarele stancoase de-au imbatranit -holde si pasari si vite se umplu de uitatura vietii, supuse si blande sfantului suflu intr-a caruia apa invizibila inoata stele si planetii Marele Mut - poet hilar al unei biserici in care predicile spuse pe sleau se pustiesc de putere si har, iara perechile se urasc despartite si nu se mai iau - Zeu animal - vedenie pe care scanteiaza perii, Zburator cazut, heruvim; impotriva Tatalui se ispasi, schimband firea caderii in templul pe-a carui lespede ne nastem si sfarsim - venit dinspre planetii altei stele - muritor curat ca mireasma de leandru, l-au uilat printre noi - caci masca de piele nu-i decat batjocura acelui coif de scafandru; cazut pe prundul blestematei planete - pe cand cerceta marea eretica, Zeu fu numit din spaima salbaticelor cete si mag apoi - intemeie nevazuta, uriasa firii biserica, Marele Mut - bolnav de cat avea inchis in minte, nemuritor savant, luceafar, vorbind un grai tara cuvinte, trecu drept nazdravan si neteafar; zacand de boala sfintelor fantasme ale unei patrii pierdute-n marile stelare, viata lui si-a spus-o mai apoi in basme, cu fiare enigmatice traind enigmele-i clare; primind obiceiele hoardelor animale, se supuse oamenilor - si astfel i-a supus - ci ei tot n-au putut pricepe firii sale si ceea ce n-au priceput au luat in ras. Marele Mut, parintele poetilor profeti carora le carmuieste augurii, sa treaca cu bine parabolele-acestei vieti - apoi le-nchidem cu sarutul muteniei floarea gurii, precum in ceruri asa si pre pamant - masura a tuturor lucrurilor, sfanta si trista - a celor ce sunt, daca sunt si-a celor ce nu exista - daca ele nu exista. |
|||
Pune poezia Mutul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |