| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Vertebra de pamant
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Gheorghe
|
|||
|
|
|||
| Vad, ochii mei vertebra de pamant, Sub cutia capului, sub Bulbul creierului, la pragul osului Rotund -Asa cum se vede coada fructului Legandu-se de creanga; Asa cum se vede lujerul florii Legandu-se de brazda; vad ochii mei Vertebra de pamant. Ultimul mosor din lujerul Coloanei vertebrale; ultimul butuc Din tulpina coloanei, ultimul Corp geometric -vertebra de pamant; Incoruptibila si nemiscata; Vertebra cu care nu se poate face targ, Cu care nu se poate invoi nimeni, Care nu poate fi rugata, inselata; Nepacalita vertebra de pamant -Varful de sageata al tuturor Vertebrelor: ultimul fus Al scarii coloanei, unde se vede craniul Ca un fruct. Vertebra de pamant, mosorul De piatra, cepul de lut ars Adunat graunte cu graunte Din sudoarea lucratorului cu plugul; Vertebra de pamant, organul agonisit, Darul zeitei catre fiii Nefericitului plugar; caramida Pe care zeul o puse copiilor Adevarati, incoruptibili, Ai parintilor tarani; Vertebra ce tine capul sus, Neumilit; ce tine fruntea-n demnitate -Coloana terminala dintr-un sir de lucruri; Lujer elastic, tremurat de vant, Varful tulpinei pe care creste floarea Astrul -Si-a craniului nostru salvator. Poetul pretuieste lumea dupa Lucrul vertebrei de pamant, Din varful scarii sirului spinarii - Vertebra de pamant ce tine omul De la tara, copilul, tanarul, barbatul Politic, de tara, demn, mandru De parintii sai, orgolios de sanatatea Si puterea mintii clasei lui materne. Ochiul meu pandeste, ochiul Meu scurteaza, cerceteaza; Ochiul meu asteapta, cauta si apara Vertebra de pamant, nodul de viata Ce leaga craniul de trunchi; Acolo loveste sabia, acolo rupe Streangul - legatura dintre floarea-soarelui Si lujerul coloanei -Vertebra de pamant. Ei se-ntreaba de ce le balabanesc Lor capetele: de ce nu mai tin Ele nimic - pe cand au fost demult Corupte, dezlipite de lujerul Parintesc; pe cand vertebra de pamant Plesni, se sparse, putrezi, Fu mancata de lene si trufie - Vertebra de pamant, a demnitatii, Pe care sade jugul lumii. |
|||
Pune poezia Vertebra de pamant pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |