Numarand ceasurile.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Douasprezece! Adio, o, an! Si ai trecut!
Tu nu mai vii, intocmai ca umbra ce eu plang!
Adio! intru tine nadejdea m-a vandut.
Pomeniri scumpe multe eu intru tine strang.
Am plans, am af lat pace, m-am bucurat, gemut,
Ura, dragoste-n tine, prietesug, dusmani
Ah! ingerul meu in tine ca tine l-am pierdut!
Tu mi-ai adus atatea ce nu mi-au adus ani.
Acuma treci! adio! s-asupra-mi tu ai tras
Povara ce ma-mpinge unde si tu te duci.
O! p-a mea frunte cate cugete randuri trec!!!
Faptele mele-n tine ca semne au ramas,
Tu le pastrezi, si-n sanu-ti ele nu sunt naluci.
Fi-vor bune mai multe, sau relele intrec?!
|