Cantarea diminetii
Din buzi nevinovate
Cui altui se cuvine,
Puternice Parinte,
Decat tie a da?
Tu esti stapan a toate,
Tu esti preabunul tata;
A ta putere sfanta
Faptura tine-ntreaga,
Ne tine si pe noi.
In inima,-n tot omul
Tu ai sadit dreptatea,
Unirea si fratia,
Tu constiinta scumpa,
Tu bun ce-avem ne-ai dat.
P-aceste saduri sfinte
Racoritoare ploaie
De adevar sa pice,
Sa creasca, sa dea rodul,
Sa fim preafericiti.
Indreptatorul lumii,
Tu ai slavit noroade,
Le-ai dat tu legi preasfinte
Ce tin aceste saduri;
Slaveste si pe noi!
S-aceste legi prea drepte
Orice norod le calca,
Sau care nu le stie,
Cade, ruini ramane,
Se face nestiut.
Din slava stramoseasca
De am cazut, ne nalta;
De am uitat unirea
Ce-i intarea in toate,
Acum ne fa uniti.
Sa stim c-avem dreptate,
Sa stim ce, cine suntem,
S-asa sa nu se uite
O natie slavita
Ce-am fost si ce-am fi noi.
Cu totii, dara, tie
Cantam cantare noua;
In flacara unirii
Intindem maini la tine,
Rugam sa ne-nsotesti.
Ne lumineaza mintea
Sa te cunoastem, bune,
Sa stim ca ne esti tata,
Sa te cantam mai bine,
S-asa sa ne-mpacam.