I
Cand soarele apune, luceafarul luceste
Putin, si steaua serii pe loc si ea sfinteste.
In zi de sarbatoare, un soare luminos
A stralucit odata slavitul al meu taica,
Sfintit-a domnul zilei, si-n orizon noptos
Luceafar de nadejde luceam la a mea maica.
Dar noapte e acuma in sanu-i tanguios.
II
In dimineata vietii un nor de tanguire
S-a pus pe al meu leagan plouat de lacrimare;
O purpura cernita a fost a mea-nfasare,
Si hrana, amar lapte la san de vaduvire.
Nadejdea maicii mele in mine mai zambea —
Aci zace nadejdea, si stinsa e in ea.
III
Din cer milostivirea pe muritor cand vede,
A lui inima calda pe alta usureaza
Si, binele facandu-l, pe sine se jertfeste.
Aci milostivirea, bolnavi, va-mbratiseaza,
Intrati s-aveti nadejdea la Domnul ce viaza.
Prin lacrimi de cainta ce sufletul sfinteste
Al vostr u trup prea subred curand se intareste;
Iar doctorul e mila, si ea din cer purcede.
|