In asteptarea lui

Avut-am cenusa in loc de mancare
Si-n lacrimi mi-amestecai bautura
Numai la vederea maniei tale
Si la inalta si dreapta-ti urgie.
Inaltatu-m-am si m-ai surpat, Doamne,
Ca umbra trecura zilele mele,
Si eu ca iarba ma uscai, ca paiul.
Trecator sunt si m-am consumat, Doamne,
M-am topit ca ceara s-am ars in zelul
Sa-ti inalt templu. Focul mi se stinge
Tu insa, eter ne, esti nemutabil,
S-a ta memorie in secoli trece,
Din generatiune la-alta pasa.
Tu-n pietate vei ardica bratul
Si-n pietate pe roman salva-vei,
Caci ora salutei, ora venit-a.
E d-ajuns; plang servii tai, plang lumina,
Gem altarele, plang d-a lor ruina.
Sunat-a ora, si acum se vor teme
Gintile toate de naltul tau nume,
Si d-a ta glorie trema-vor regii.
Din cenusa-i salta-va Romania,
Innoi-se-vor ale ei junete
Ca ale acvilei; si-n vestmant candid
Ca o mireasa va iesi nainte-ti;
Splendida ei, sacra candela d-aur,
In oliu limpede, oliu de pace,
Varsa-va lumina ce da viata
Si va incinge virginala-i fr unte
Cu-aureola ce geniul poarta.

Tu, Doamne, singur, fiinta suprema,
Vei re-ntregi aceasta Sion noua.
Arata-te-vei in gloria toata
In re-ntregita Romanie bella;
Pruncii-n a ta cale nalta-vor imne,
Vaduva, orfanul afla-vor scutire
Si impilatii alta-vor capul;
La locul propriu se vor pune toate
Si capacitatea la a ta dreapta.
Auzi tu, generatie viitoare?
Pentru tine se scriu acestea.