La Elvira

Cu valul alb ca gazul, cu manta onduioasa,
Cu parul tau de aur ca raze rasfirat,
Vin’, scumpa mea Elvira, si sanu-ti infocat
Lipeste-l d-asta lira si muta, si duioasa.
Cu degetu-ti de roze, d-albetea unui crin,
Desteapta-n ea un sunet, Elvira-namorata;
Cu-acel sunet imita pe coarda-nfiorata
Cantarea mea din urma si ultimul suspin.
Eu, desteptat d-ast sunet din lunga-mi lunga pace,
In saltul de viata pe loc m-oi avanta,
Ca spirit al credintei in juru-ti voi svola,
Cu-a ta credinta-ndata intr-una ma voi face.
Si-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi
Acele fierbinti lacrimi, a ochilor rouare;
Cu tine dimpreuna voi intona cantare
Ca-n asta de pe ur ma a despartirii zi.